Puterea romană. Evoluție în timp și spațiu
Sfârşitul republicii-spre Roma imperială (sec. I a.Chr.)
Din anul 509 a.Chr. până în sec. I a.Chr., dominaţia republi-
cii romane s-a extins în întreaga Italie, în Europa Occidentală,
Grecia şi Balcani, Asia Mică (Turcia de azi) şi Nordul Africii.
Teritoriile cucerite sunt organizate în provincii, sub autorita-
tea unui guvernator, de regulă un magistrat renumit, fost con-
sul sau pretor. Totuşi, în ciuda succesului său, sistemul politic
republican intră într-o criză profundă în secolul I a.Chr.
Dimensiunile foarte mari ale statului făcuseră practic din
Roma un imperiu fără împărat. În provincii, guvernatorii,
desemnați de Senat dintre membrii săi, erau de obicei şi
comandanți de legiuni (principalele unități militare). În mâi-
nile lor era aşadar concentrată întreaga putere asupra pro-
vinciilor, unde nu existau instituții de control, ca la Roma.
Reveniți în capitală, unii dintre ei, dar și alți senatori influenţi,
doresc să-şi sporească puterea, încercând astfel să se pla-
seze deasupra autorității supreme a Senatului. O metodă
des folosită în perioada crizei republicane era provocarea
de revolte ale populației sau chiar de războaie civile - între
o parte din populaţie şi armată, care susţinea Senatul şi pe
generalul care îl apăra, respectiv o parte care susţinea auto-
ritatea câte unui om politic sau general răzvrătit.
Două războaie civile au marcat sfârşitul republicii, punând
capăt puterii supreme a Senatului. Primul dintre ele i-a avut
ca protagonişti pe senatorii şi generalii Caesar și Pompei.
Celălalt a tranșat soarta sistemului republican: în bătălia
navală de la Actium (Grecia), din anul 31 a.Chr., moştenitorul
lui Caesar, Octavian Augustus, câștigă nu doar confruntarea
cu Marcus Antonius (care controla partea orientală a statu-
lui roman şi Egiptul), ci întreaga putere politică şi militară de
la Roma. Augustus devine, așadar, primul împărat al Romei.
Personalități romane. Caius Iulius Caesar
Caius Iulius Caesar se implică în politica de vârf a Romei
începând cu anul 60 a.Chr., atunci când încheie o alianță
secretă, un triumvirat, împreună cu Pompei, celebru gene-
ral roman, şi Crassus, un foarte bogat om de afaceri. Fiecare
obține ceva, dar marii câștigători sunt Caesar și Pompei:
Pompei rămâne la Roma să controleze senatul, iar Caesar
pornește, cu sprijinul militar şi financiar al Senatului, o cam-
panie de cucerire a Galliei (Franța de azi), încheiată triumfal
în anul 52 a.Chr. Însă la final, Caesar intră în conflict des-
chis cu Pompei şi cu senatul, care îl acuzau că acumulase
prea multă putere. Pompei fuge în Grecia, unde Caesar îl va
înfrânge, în anul 49 a.Chr.
Începând cu acest an, pentru a-şi impune supremația,
Caesar se foloseşte de o magistratură (funcție) excepțională,
dictatura. În situații critice (războaie, revolte civile,
calamități etc.), senatul roman numea un dictátor, căruia îi
conferea putere de decizie absolută în stat până la rezol-
varea crizei, dar nu mai mult de 6 luni. Senatul i-a reînnoit
constant mandatul, iar în anul 44 a.Chr. I-a numit dictátor
perpetuus, ,,dictator pe viață".



Vă rog mult faceți un rezumat dau coroană