for 02 Fa 7 ) 3. Recapitulare T 7 Cu uratul (fragment din Amintiri din copilărie) obicei. 1 S {" după Ion Creangă IN / $13 Odată, la un Sfântul Vasile, ne vorbim noi vreo câţiva băieţi din sat să ne ducem cu plugul, căci eram şi eu mărişor acum. Şi în ajunul sărbătorii Sfântului Vasile toată ziua am stat pe capul tatei să-mi facă şi mie un buhai. - Doamne, ce mai ceartă ţi-oi da eu, zise tata de la o vreme. N-ai ce mânca la casa mea? Vrei să te îmbrâncească băieții mai mari prin omăt? Acuş te descalţ! Văzând eu că mi-am aprins paie-n cap cu treaba asta, am plecat pe furiș de-acasă, la urat, ca nu cumva să îmi ia tata ciubotele şi să rămân de ruşine înain- tea tovarăşilor. Şi o luăm noi de la popa Oşlobanu, tocmai din capul satului din sus, cu gând să umblăm tot satul... Când colo, popa tăia lemne afară şi cum a văzut că ne aşezăm la fereastră şi ne pregătim de urat, a început a ne zice: - De-abia s-au culcat găinile, şi voi aţi şi început? la staţi oleacă, năzdrăvanilor, că vă dau eu! Noi, atunci, am luat-o la fugă, căci era un om neprimitor popa Oşlobanu. Şi din spaima aceea, am fugit noi aproape jumătate de sat înapoi. AS - Măi! ce popă ursuz şi hapsân, zicem noi, după ce ne adunăm cu toţii la un loc, îngheţaţi de frig şi speriaţi! - Ei, acum, ce-i de făcut? Hai să intrăm aici în ograda asta - zise Zaharia lui Gâtlan - că ne trece vremea stând în mijlocul drumului. Şi intrăm noi cu toții la Vasile Aniţei şi ne aşezăm la fereastră, să urăm după - Ură tu, mãi Chiriece - zic eu lui Goian - şi noi, mãi Zaharie, să pufnim din gură ca buhaiul; iar voi ceilalţi să strigaţi: hăi, hăi! Şi-odată şi începem a ura cât ne ținea gura. Şi ce să vezi şi să nu crezi? Unde nu se ia hapsâna de nevasta lui Vasile Aniţei cu cociorva aprinsă după noi, căci tocmai atunci trăgea focul să pună colacii în cuptor la rumenit. - Vai, bată-vă norocul să vă bată! zise ea, grozav de supărată. Dar ce în- seamnă asta? Cine v-a învăţat? ne-a întrebat femeia. Atunci noi, de ruşine o luarăm la fugă mai ceva decât am fugit de la casa lui popa Oşlobanu... Dar bun pocinog a mai fost şi-aista, zicem noi, oprindu-ne în mijlocul satu- lui, aproape de biserică. Încă una-două de-acestea, şi ne scot oamenii din sat afară. Mai bine să mergem la culcare. Şi după ce ne sfătuim noi şi pentru la anul, cu jurământ că vom umbla tot împreună, ne-am despărţit unul de altul, zgribuliti de frig ILM​