,,Nu stăpâniți, prieteni, zburdălnicia voastră, Lăsăți să sune râsul și cântecul vioi În înserarea asta înaltă şi albastră, Când noul an îşi mână toți solii către noi.
Un iepure, întâiul, a răsărit din goană, Lovește cu urechea prin aer fulgii mici, Și-n limba lui ne spune umflându-se în blană: Sosește! Miezul nopții îl va afla aici!
Apoi, alai de jocuri, cu urși ce veseli saltă, Cu sclipitoare capre și cu-mpărați bărboși Vin în vârtej şi-n sunet de tobă, laolaltă, Cu datinile noastre rămase din strămoși.
Iar brazii, Doamne, brazii din cer furară stele În crengi şi le-agățară și-au coborât din munți Să stea la noi prin case uimindu-ne cu ele Și luminând cu ele a noastre albe frunți."
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de sprijin, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la favorite pentru acces rapid.
