Răspuns:
Personajul meu literar favorit este Sherlock Holmes, celebrul detectiv care rezolvă cele mai complicate cazuri cu ajutorul rațiunii și a observației. Iată o pagină din jurnalul său imaginar:
Astăzi am avut parte de o provocare interesantă. Un bărbat bogat și respectabil, domnul John Smith, a venit la mine cu o cerere neobișnuită. Mi-a spus că soția sa, doamna Mary Smith, a dispărut fără urmă de două zile și că nu are niciun indiciu despre locul unde s-ar putea afla. Mi-a arătat o fotografie cu ea, o femeie frumoasă și elegantă, cu părul blond și ochii albaștri. Mi-a spus că erau căsătoriți de zece ani și că nu aveau probleme în relația lor. Mi-a spus că nu avea dușmani cunoscuți și că nu era implicată în nicio activitate suspectă. Mi-a spus că ultima dată când a văzut-o a fost în dimineața zilei de luni, când a plecat la serviciu. Când s-a întors seara, nu a găsit-o acasă și niciun bilet care să-i explice absența. A sunat-o pe telefonul mobil, dar nu i-a răspuns. A sunat-o pe mama ei, pe sora ei, pe prietenele ei, dar nimeni nu știa nimic despre ea. A sunat la poliție, dar aceștia nu au putut să-i ofere nicio informație utilă.
Mi-am ascultat clientul cu atenție și am notat câteva detalii importante. Apoi i-am pus câteva întrebări suplimentare, pentru a clarifica situația. I-am întrebat dacă soția sa avea vreun hobby sau vreun interes special. Mi-a răspuns că îi plăcea să citească romane polițiste și să meargă la teatru. I-am întrebat dacă avea vreun obiect personal de valoare pe care l-ar fi putut lua cu ea sau pe care l-ar fi putut lăsa în urmă. Mi-a răspuns că nu, că nu era o femeie pretențioasă și că nu purta bijuterii scumpe. I-am întrebat dacă avea vreun animal de companie sau vreo plantă preferată. Mi-a răspuns că nu, că nu era o iubitoare de natură și că prefera confortul orașului. I-am întrebat dacă avea vreo problemă de sănătate sau vreun medicament pe care trebuia să-l ia regulat. Mi-a răspuns că nu, că era o femeie sănătoasă și viguroasă.
După ce am terminat de pus întrebările, mi-am exprimat opinia despre caz. I-am spus că era clar că soția sa nu a fost răpită sau ucisă, ci că a plecat de bunăvoie și cu un scop anume. I-am spus că avea un amant secret și că a fugit cu el într-o destinație necunoscută. I-am spus că indiciile erau evidente: lipsa de pasiune în relația lor, lipsa de interes pentru viața de familie, lipsa de afecțiune pentru orice altceva decât lectura și teatrul. I-am spus că fotografia pe care mi-o arătase era falsificată și că soția sa nu arăta deloc așa cum credea el. I-am spus că era o actriță talentată și că își schimba aspectul după fiecare rol pe care îl juca. I-am spus că probabil îl cunoscuse pe amantul ei la una dintre piesele la care asistase și că îl sedusese cu farmecul ei irezistibil.
Clientul meu a rămas fără cuvinte la auzul concluziei mele. A început să tremure și să transpire. A negat vehement tot ce îi spusesem și a încercat să mă convingă că greșeam. A spus că soția sa îl iubea și că nu l-ar fi înșelat niciodată. A spus că fotografia era autentică și că soția sa era cea mai frumoasă femeie din lume. A spus că nu avea niciun motiv să fugă și că sigur se va întoarce curând. A spus că aveam nevoie de dovezi solide pentru a susține acuzațiile mele și că nu puteam să mă bazez doar pe presupuneri.
I-am răspuns calm și răbdător. I-am spus că dovezi solide existau și că le vom gasi...
