Răspuns:
Într-o zi de iarnă strălucitoare, omul de zăpadă își simțea bucuria de a fi prins viață. Stând în mijlocul curții, el privea împrejurul său cu ochii lui negri și rotunzi, zâmbind la fiecare copil care trecea. Cu toate acestea, ceva îl deranja pe omul de zăpadă: pălăria lui îi acoperea ochii, împiedicându-l să vadă lumea înconjurătoare.
Intrigat de ceea ce se afla dincolo de marginea pălăriei sale, omul de zăpadă s-a hotărât să-și facă o schimbare. Cu mâinile sale reci, a ridicat încet pălăria și a simțit cum razele blânde ale soarelui îi încălzesc fața de zăpadă. Odată ce și-a dat seama că poate vedea lumea mult mai clar fără acel obstacol, omul de zăpadă a zâmbit și și-a spus că a luat o alegere bună.
De atunci, cu pălăria lăsată într-o parte, omul de zăpadă privește cu uimire și curiozitate în jurul său, fără a mai fi limitat de umbra pălăriei. Așa că, într-un simplu gest de a-și elibera privirea, omul de zăpadă și-a descoperit o lume plină de frumusețe și surprize, bucurându-se acum de fiecare moment în lumina caldă a soarelui iernii.
