Răspuns:
Într-o dimineață senină, veverița curioasă, numită Tic, porni într-o aventură în pădurea misterioasă. Vreme de trei zile, ea colindă printre copaci și ascunzișuri, căutând cu nerăbdare un loc special. Cu pași vioi și ochii sclipitori, Tic străbătu fiecare potecă, iar prietenii ei, păsările cântătoare și căprioarele sprintene, o însoțeau cu bucurie.
După multe zile de căutări, veverița Tic și prietenii săi descoperiră o lumină fermecată printre frunzele dese ale unui stejar secular. Cu inima plină de speranță, Tic se apropiă de acest loc sacru. În mijlocul luminii strălucitoare, stejarul fermecat îi răspunse cu un zumzet blând și îi deschise porțile secrete ale bogățiilor sale.
Acolo, veverița găsi nu doar fructe dulci, ci și o casă nouă în scorbura sa, pregătită cu grijă de spiritele pădurii. Stejarul fermecat zâmbi și spuse: "Prietena Tic, pentru că ai străbătut cu atâta curaj și încredere această pădure, îți ofer nu doar hrana dulce, ci și un adăpost în scorbura mea magică."
Cu bucurie în ochi, Tic împărtăși vestea prietenilor săi și împreună sărbătoriră în mijlocul naturii. În pădurea fermecată, veverița și prietenii ei trăiră momente de fericire și recunoștință. Astfel, aventura lor în pădure se încheie cu o lecție prețioasă despre prietenie, curaj și darurile neașteptate ale naturii.
