Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, particularități de construcție a unui personaj din fragmentul citat. Sosiseră cu trenul de 10:48. Bătrâna, înaltă și osoasă, cu fusta neagră până-n călcâie şi şal fumuriu, adunat peste obraji, se oprise între linii să răsufle, iar băiatul îşi răzuia tălpile cizmelor de marginea peronului. [...] În curtea casei pe care o părăsiseră cu cinci ani în urmă - în 1949 - un om cu căciulă neagră, roasă pe margini, cu o flanea de lână nevopsită, cu mânecile suflecate, rotea prin aer, ținându-l strâns, un iepure de câmp. [...] Să-l întreb cine-i președinte, zise Eremia, dar bătrâna îl opri. Intrăm așa, porunci ea. E casa noastră. Puse piciorul în prag și se opri. Treptele de la intrare, din stejar, se tociseră, potcoava fixată la mijloc, ca sa cheme norocul asupra celor ce înălțaseră casa, fusese smulsă, se vedea forma ei imprimată în lemn. - Bătrâna îndoi şalele și mângâie locul cu podul palmei. [...] Ce-i cu voi? De ce nu bateți la ușă? Am venit cu bunica, răspunse Eremia. Vi s-a făcut dor de albia veche? zise Odangiu, sculându-se şi împingând scaunul la perete cu piciorul_ abă Gherghino! - - Bătrâna adună șalul pe umeri şi vorbi încet: - Am venit să mor, Pavele. Tu eşti primarul, du-te și lasă-mă cu Eremia, vreau să mor în odaia mea [...]. Ce-mi pasă mie de poveștile voastre?! Aici e sfatul popular, discutăm treburile comunei. Fănuş Neagu,​"Acasa"!