Fişă de lucru - Enigma Otiliei ..Marina aduse gheaţa şi o pungă, şi în curând chelia bátrânului primi o scufie răsucită, căpătând o demnitate ridicola. în râs. Ti-e bine aşa? întrebă Aglae. Bi-bine! mormăi Costache. Acum ce să mai facem? întrebă Aglae, Nimic, răspunse doctorul. Linişte şi altceva nimic. Natura lucrează singură. Stănică pufni Aveţi şi voi doctorii formule. Natura lucrează (în şoaptà) pentru mostenitori. Otilia se simţea aşa de rău de oboseală şi zbucium, încât Felix o trase lângă fereastră şi o strânse afectuos de brat. Fii tare, Otilia, sunt prietenul, sunt fratele tău! Stănică, vázându-l, făcu cu ochiul celorlalți, cu adânci înțelesuri. - În definitiv, mamă, zise Aurica, noi ce mai stăm aici? Trebuie să fie ceasul trei, nimeni n- a mâncat. Moş Costache stă şi singur, doar e aici Otilia, e Marina, domnul Felix. Aglae luă o figură solemnă. Aici e casa fratelui meu, şi eu sunt unica lui soră. Nimic nu se mişcă aici în casă şi nimeni nu s-atinge de nimic. Trebuie să stăm aici să păzim, n-o să lăsăm în casă un bolnav fără simțire, care nu vede, n-aude, cu străini în casă. Aud! zise bătrânul aşa de stins, încât nu-l înţeleseră toţi. - Zice c-aude, mamä! interpretă Olimpia. E pezevenghi! explică Stănică doctorului. Mamã-soacră, toate bune, dar mie mi-e foame! Vrei să fac de veghe nemâncat? Adu ceva aici, la botul calului. Voi n-aveți nimic aici, nu gătiți? se adresă Stănică Otiliei, care il privi speriată, umilă. Nemaiaşteptând răspunsul, Stănică începu să caute prin dulap, trântind uşile. Gäsi, împinse în fund, sticle cu vin înfundate, prăfuite, o sticlă de lichior şi un salam bine uscat, neînceput. Erau, probabil, daruri de-ale lui Pascalopol. Toţi, afară de Felix şi Otilia, se aşezară foarte bine dispuşi în jurul mesei, iar Olimpia se apucă să taie tacticos salamul."​