În această frază din contextul lui "Ion", se observă că personajul are o experiență neplăcută, evidențiată prin evenimentele enumerate: cârpa rămâne în mână, nu știe unde să o pună, iar ziua a fost marcată de ponoase, pagubă și certuri. Ion exprimă o stare de tristețe și supărare, menționând că, în alte condiții, ar plânge ca un copil, dar se abține din cauza rușinii ca om în vârstă. Acest fragment dezvăluie o perspectivă sensibilă asupra vieții personajului și a trăirilor sale.