Titlu: "Iarna, Pragul Alb al Tăcerii"
În încheierea acestei compuneri, îmi simt inima vibrând în ritmul frumuseții oferite de iarna ce se apropie. Cu versurile "Vine iarna acuș-acuș și pândește pe la uși, n-am căciulă, n-am furat, n-am mănuși," parcă simt adierea rece a zăpezii în aer. În această poezie a naturii, cuvintele devin fulgi de nea, acoperind totul într-o mantie albastră. Fiecare copac, fiecare casă devine o pagină în povestea serenității, iar eu, privind pe fereastră, simt că sunt parte din acest tablou magic. În această lume de basm, liniștea însoțește fiecare pas în zăpadă, iar sufletul meu se regăsește în povestea tăcută a iernii. Așadar, închid aceste cuvinte cu bucuria anticipării pentru momentul când iarna își va așterne pașii peste viața mea, aducând cu ea farmecul său de poveste nescrisă.
