Răspuns:
Într-o dimineață de iarnă, când viscolul fioros își făcea simțită prezența, am hotărât să construiesc un om de zăpadă în curtea din fața casei mele. Cu toate că fulgii dantelați cădeau într-un dans vesel, mă simțeam hotărât să aduc puțină bucurie în această zi rece.
Glasurile zglobii ale copiilor răsunau în apropiere, iar entuziasmul lor m-a molipsit. Cu mâinile înghețate, am început să îmbin bucățile de zăpadă, dând naștere unei creații amuzante. Am adăugat mărgele pentru ochi, o carotă în loc de nas și o pălărie roșie pentru un strop de culoare.
Omul de zăpadă, în mantia sa pufoasă și strălucitoare, prindea contur și personalitate. Cu fiecare mână de zăpadă adăugată, se înălța văzând cu ochii, devenind o prezență veselă în peisajul alb.
În ciuda frigului mordant, momentul creării omului de zăpadă a devenit o bucată de magie în mijlocul iernii. Priveam cu satisfacție la creația mea, iar veselia copiilor din apropiere confirma că am reușit să aduc un strop de căldură într-o zi geroasă.
