rezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de La sfârșitul verii am plecat la mare. Viaţa, mi-a zis M. într-o seară, devine la un moment dat ca marea d e vrea să spună, văzuserăm de atâtea ori plaja acoperită de lumin penetrabilă, răscolită de amintiri încă vii, care se vedeau în urmele de par de păsările înfometate, care împrăștiau gunoaiele rămase pe plajă, cum trecute. Totuși, mie-mi place marea în septembrie, soarele e mai r ce orele prânzului insuportabile, apa revine la albastrul intens pentru care gitată, nu băltoaca mizerabilă care devine vara, în plin sezon. Mi-am dori treagă, un septembrie la malul mării, într-unul din satele de pescari, s miliile alea de oameni pe care-i vezi trecând tăcuţi, pășind altfel decât r mporar, în casele lor joase, albastre, cu perdele de pânză albă la ferestre Andree Andreea Răsuceanu, Linia Kármán dau nota​