A. ,,În timpul dictaturii regale (Februarie, 1938-Septembrie, 1940), legislația antisemită adoptată
de guvernul Goga a fost menținută în vigoare, aceasta având ca efect excluderea socială a
evreilor. Mai mult, Decretul-lege nr. 2650 din august 1940 a modificat statutul juridic al evreilor şi
a făcut posibilă excluderea acestora din departamentele guvernamentale, numeroase profesii,
din comitetele de conducere ale unor întreprinderi publice sau private și deposedarea de
proprietăți în mediul rural. Cedarea Basarabiei și a nordului Bucovinei în urma ultimatumului
impus de URSS în vara anului 1940 a fost urmată de violenţe fizice declanşate de armata română
în teritoriile cedate. În Dorohoi și Galați, populația civilă şi armată română au iniţiat atacuri de
mare amploare împotriva evreilor, iar uciderea a sute de evrei a fost tolerată de către statul
roman." (https://www.inshr-ew.ro/holocaustul-in-romania)
B. La cimitirul evreiesc din Dorohoi avea loc, la 1 iulie 1940, ceremonia de înmormântare a
căpitanului loan Boroş şi a sublocotenentului Alexandru Dragomir, ofiţeri din Regimentul 16
artilerie, uciși într-o ciocnire cu trupele sovietice în timpul retragerii din Basarabia. Concomitent,
la cimitirul evreiesc, era înmormântat lancu Solomon, un soldat evreu din același regiment.
Soldatul evreu căzuse în luptă încercând să-și apere comandantul, pe căpitanul Boroș. Funeraliile
ofiţerilor români şi ale soldatului evreu s-au transformat într-o baie de sânge. Cineva a început să
tragă în cimitirul evreiesc, panica s-a extins şi primii care au fost uciși au fost cei 10 soldați evrei
trimişi să-i dea onorul cuvenit camaradului şi coreligionarului lor la plecarea pe ultimul drum. Apoi,
dezordinile şi violenţele s-au extins. Soldații români au ucis și rănit numeroşi evrei în diferite
cartiere ale Dorohoiului (numărul evreilor morţi a fost de 53). [...] Un număr şi mai mare de morţI evrei s-a înregistrat la Galați, în ziua de 30 iunie 1940 (circa 250) [...] Începutul acestui genocid
practicat de stat contra evreilor poate fi plasat în evoluțiile petrecute în timpul retragerii românești
din Basarabia și nordul Bucovinei, în vara anului 1940." (Tesu Solomovici, O istorie altfel a evreilor
din România)
C. ,,La 30 iunie 1940, după răpirea Basarabiei, lângă Gara de călători din Galaţi s-a petrecut un
« între un grup de persoane închise într-un lagăr rudimentar special amenajat, printre
care se aflau și mulți evrei care doreau să treacă în Basarabia, și o unitate a armatei care îi
supraveghea. < în Basarabia. Documente identificate și citate recent au dovedit că au existat ordine şi incitări de
deschidere a focului. Probabil că printre victime nu erau evrei locuitori ai oraşului Galați; din acest
motiv, tragedia nu a fost cunoscută în oraș și nici nu s-a păstrat în memoria colectivă a evreilor
gălăţeni decât în mică măsură".(Lucian-Zeev Herşcovici, Violeta Ionescu, O istorie a evreilor din
Galaţi).