Răspuns:
„Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, scrisă de Mihai Eminescu în anul 1878. Este o poezie patriotică, în care poetul își exprimă dragostea și dorința pentru țara sa, folosind imagini și motive romantice.
Strofa are patru versuri, scrise în măsura de 13 silabe, cu rimă împerecheată (AABB). Versurile au un ritm iambic, adică alternanța între silabe neaccentuate și accentuate. De exemplu, în primul vers, accentul cade pe silabele 2, 4, 6, 8, 10 și 12: „Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iarăși”.
Strofa folosește o figură de stil numită anadiploză, care constă în repetarea unui cuvânt sau a unei expresii la sfârșitul unui vers și la începutul următorului. Aici, cuvântul „ninge” este repetat de trei ori, sugerând persistența și abundența zăpezii, dar și monotonia și tristețea peisajului.
Strofa conține și o comparație între soare și un vis de tinerețe, care creează un contrast între lumina palidă și rece a soarelui de iarnă și căldura și strălucirea unui vis de tinerețe. Comparatia sugerează și ideea de nostalgie, de dorință după o vreme mai bună și mai frumoasă.
Strofa se referă la situația istorică și politică a României din perioada în care a fost scrisă poezia, când țara era sub dominația Imperiului Otoman și a celorlalte puteri europene. Zăpada argintie care îmbracă mândra țară este un simbol al suferinței și al umilinței poporului român, care nu își poate manifesta liber identitatea și aspirațiile naționale.
Succes, o aveam și eu deja comentată în caiet, profesoarei i-a plăcut. Baftă
