3. Stabiliţi, în fiecare dintre textele de mai jos, din roma- nul Ion, de Liviu Rebreanu, fragmentele care aparţin vocii auctoriale şi replicile personajului redate în stil indirect liber: a) Baciu ştia că Ion are s-o izgonească, dar nu-i păsa. Lasă să vie fata, nu-i nimic. Acum, că-i măritată în lege, poate şedea şi acasă. Mai bine aşa decât să se plece el în faţa tâlharului şi să-i dea moşia. La urmă tot va trebui să vie bărbatul şi s-o ia, mulţu- mindu-se cu ce-o căpăta, căci n-are încotro... Acum e vorba de răbdare. Cine o răbda mai lung rămâne deasupra. Iar dânsul poate aştepta oricât, că nu-l doare... b) Îi era frică de judecăți, deoarece nu mai avusese niciodată şi văzuse la alţii că procesele înghit zadarnic moşiile oamenilor. Începură îndoielile. Să nu se întâmple ceva şi să piardă tot. Avocaţii câte şuruburi nu învârtesc. Te bagă în temniţă cu dreptatea în mână. La urma urmelor, poate că tot mai bine ar fi să-i arunce câinelui jumătate locurile şi căsuţa cea veche, să scape de-o grijă...​