5 Magia iernii
Crăiasa-Zăpezii
fragment
după Hans Christian Andersen
Zidurile palatului erau din troiene de zăpadă, iar ferestrele şi uşile din vânt.
palat erau sute de incaperi, de forme diferite. Toate erau luminate de aurora boreal
Sălile acelea, imense şi goale, străluceau din pricina gheţii. Veselia nu-şi găsise niciodata
locul prin ele.
in mii de cioburi. Când stătea acasă, Crăiasa-Zăpezii se aşeza in mijlocul lor şi spunea că
In mijlocul unei săli se găsea un lac ingheţat. Pojghita de la suprafaţă se sparsese
stătea pe Oglinda Rațiunii.
pe
Micul Kay era vânăt de frig, dar el nu simtea inghetul din cauza promisiunii p
care i-o făcuse Crăiasa-Zăpezii, precum şi a faptului că un ciob din oglinda vrajitorului
transformase inima intr-un sloi de gheaţă.
El juca puzzle-ul rațiunii, aşezând cioburi plate şi ascuțite in felurite modele
el, fiind asemenea ciobului din oglinda fermecată a vrajitorului, pe care il avea in privire,
ingenioase. Cioburile din pojghita de gheaţă a lacului aveau o mare însemnătate pentru
Crăiasa-Zăpezii se îndreaptă acum spre vulcanii Vezuviu şi Etna:
- Trebuie să-i albesc puțin, le va prinde bine!
Kay rămăsese singur in acele săli imense, căutând să formeze cuvântul care
va ajuta să devină propriul stăpân, iar Crăiasa-Zăpezii avea să-i dea întreaga lume și
pereche de patine noi. Dar el nu găsea cuvântul acela şi stătea nemişcat, încât credea
că murise inghetat.
Atunci intră mica Gerda in palat, prin porţile cele
mari, înfruntând un vânt cumplit. Îşi spuse rugăciunea
şi crivăţul încetă brusc, de parcă adormise. Astfel, ea
Outu să meargă prin sălile imense. Îl văzu pe Kay,
lergă şi îl cuprinse cu braţele de gåt, strigând:
- Kay, micul meu Kay, te-am găsit, în sfârşit!
Dar el rămase nemişcat, surprins.
Atunci Gerda vărsă lacrimi fierbinţi, ce căzură
e pieptul lui şi pătrunseră până la inima sa. Acolo
călziră gheaţa şi topiră ciobul din sticla oglinzii. El
uită la fată, în vreme ce ea ii cânta o melodie din
pul când erau nedespărţiţi.
Auzind-o, Kay izbucni în lacrimi şi plânse
de mult, încât ciobul ieşi din ochi. Atunci o
unoscu pe fată şi strigă bucuros:
- Gerda, draga mea Gerda! Unde ai fost atâta
? Şi unde am fost eu?
SHOR
RUN
7 substantive