Răspuns:
Pe strada mea, în întunericul serii, lumina lunii se strecoară printre crengile copacilor înfiorați. Fiecare pas pe asfaltul lin răsfrânge o liniște solemnă, întreruptă doar de șoaptele vântului care dansează printre umbrele casei.
Ferecate sub acoperișuri adormite, casele păstrează povești tăcute și secretele nopții. Ferestrele aruncă reflexii timide în asfaltul rece, iar felinarele stradale transformă umbrele în imagini enigmatice. Prin încăpățânarea întunericului, se disting contururile blânde ale caselor vechi și ale grădinilor liniștite.
Spre mijlocul străzii, un felinar vechi răspândește o aură nostalgică, ca un paznic peste timp. În umbra sa, florile din grădina din față își împart parfumul discret, iar trecătorii nocturni își îndreaptă privirile către misterul rămas nevăzut.
Pe trotuarul pustiu, s-așterne o covor de frunze uscate, murmurând povești despre vremuri trecute și promisiuni de toamnă. În adâncurile nopții, zgomotele obișnuite ale zilei se transformă în ecouri delicate, iar mirosul proaspăt al pământului pare să întărească tăcerea învăluitoare.
Această stradă întunecată devine, astfel, o scenă a contemplării, unde sufletele se deschid către mister și înțelegerea subtilă a frumuseții care străbate obscuritatea nopții. Sub lumina lunii și a stelelor, fiecare pas devine o călătorie în universul plin de farmec al străzii mele din întuneric.
Explicație:
pls coroană !
