Dacă s-ar fi gândit în toată liniştea, el ar dat cu socoteală că „Hanul Ciorilor nu e la marginea drumului, ca alte hanuri, și că dincoace de han trebuie să mai fie vreo altă zidire care să acopere lumina când te apropii și pe care de dincolo, din cealaltă șosea, el n-o putuse vedea; te gândești însă în toată liniștea când stai tignit acasă, dar nu când crivățul te bate în câmp deschis. Tașcă își luă dar inima în dinți când văzu că nu-i rămâne decât să se întoarcă și rămase încremenit când se pomeni că iar nu mai vede ferestrele luminate. Acum însă se dezmetici și el, se întoarse puțin înapoi, ca să vadă iar lumina, apoi o luă peste arături drept spre ferestrele luminoase. Ce hanul păcatelor e ăsta, cale de două împușcături de la drum? grăi el după ce se văzu, în sfârșit, la scara casei mari, pe care în atâtea rânduri o văzuse din depărtare. Că n-a fost han, domnule, ci casă bisericească, îi răspunse sluga ce ieșise în auzul tropotului de copite. Au făcut-o han ca să nu mai stea pustie. Tașcă se uită la casă și la cele din preajma ei. Nu era casa cu două etaje pe care el o văzuse de pe șoseaua cealaltă; își dete însă în curând seamă că se afla în dosul zidirii, care aici avea un singur etaj. Ceva mai departe, spre șosea, erau grajduri și șoproane, zidirea ce-i acoperise lumina, iar printre amândouă zidurile trecea drumul pe care lumea venea din șosea. (loan Slavici, Hanul ciorilor)
1. Subliniază subiectele din textul dat.
2. Transcrie din fragmentul dat un subiect multiplu.
3. În enunțul "își dete însă în curând seamă că se află în dosul zidirii, care aici avea un singur etaj" există: a) un subiect inclus; b) două subiecte exprimate; c) subiect subînțeles;
4. Identifică în text un subiect exprimat prin substantiv și unul exprimat prin pronume și analizează-le.
5. Alcătuiește enunțuri în care cuvintele date să fie subiect: lumină, șoseaua, fiecare, al nostru;
​