Într-o dimineață de primăvară, o pată de culoare strălucitoare a inundat colțul grădinii mele. Covorul alb de ghiocei se întindea delicat, ca un imens manta de mătase, sub razele blânde ale soarelui. Printre acești mesageri ai primăverii, narcisele mălădioase dansau ca niște balerine, adăugând o nuanță de galben strălucitor la tabloul natural.
Zumzetul dulce al albinelor completa simfonia naturii, iar în aer se simțea dulcea aromă de nectar. Parcă un curcubeu de fluturi îmbogățise atmosfera, aripile lor vibrante colorând grădina într-un spectacol de nuanțe uimitoare.
Privind în sus, cerul era albastru ca o petală de vioară, liniștind sufletul cu senzația de infinit și puritate. Așa am descoperit, în acel moment magic, că primăvara aduce cu ea un tablou minunat, un imn al vieții ce renaște cu fiecare floare.
