1) Sibiu(Hermannstadt) si Brasov
2) Unirea Principatelor Române si Recunoasterea Independentei Romaniei
3) Constantin Daniel Rosenthal
4) 1.Limbajul și etimologia: Unul dintre argumentele principale în susținerea ideii romanității românilor este legat de limba română și etimologia cuvintelor.
2. Elemente culturale și tradiții: Studiul tradițiilor, obiceiurilor și practicilor culturale ale românilor a fost un alt aspect luat în considerare de istorici în argumentarea romanității.
5) Asemănări:
1. Războaiele austro-turce (secolele XVI-XVIII): Atât în secolul al XVI-lea, cât și în secolele următoare, conflictele dintre Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic (Austro-Ungaria) au fost o prezență constantă.
2.Tratatul de la Vestfalia (1648): Această serie de tratate pune capăt Războiului de Treizeci de Ani și Războiului de Optzeci de Ani și a avut un impact semnificativ asupra echilibrului de putere în Europa.
Deosebiri:
1. Pacea de la Vestfalia (1648) vs. Tratatul de la Karlowitz (1699): Diferența majoră dintre aceste două acțiuni diplomatice constă în actorii implicați și în zonele geografice afectate
2. Tratatul de la Utrecht (1713-1714) vs. Tratatul de la Nystad (1721): Aceste tratate au pus capăt Războiului Spaniol de Succesiune și, respectiv, Războiului Nordului.
2.Tratatul de la Utrecht (1713-1714) vs. Tratatul de la Nystad (1721): Aceste tratate au pus capăt Războiului Spaniol de Succesiune și, respectiv, Războiului Nordului
6) 1. Divanul Domnesc: O instituție centrală semnificativă în Evul Mediu românesc a fost Divanul Domnesc
2.Sfatul Țării: O altă instituție centrală era Sfatul Țării, care avea un caracter mai ad-hoc.
7) În deceniile 5-7 ale secolului al XV-lea, s-a desfășurat Războiul pentru Independența Munteniei (1475-1476) împotriva Imperiului Otoman. Voievodul Basarab Laiotă a condus rezistența, dar Muntenia a fost cucerită în cele din urmă de otomani.
8) Conducătorii politici români din Evul Mediu au folosit căsătoriile diplomatice, alianțele militare, negocierile diplomatice, întărirea fortificațiilor și participarea la conflicte internaționale pentru a-și asigura securitatea și pentru a-și promova interesele în relațiile externe.
9) Rolul actiunilor diplomatice ale tarilor române la începuturile modernitatii a fost crucial în consolidarea identității și obținerea unor beneficii strategice. Un fapt istoric relevant în acest sens este Tratatul de la Küçük Kaynarca din 1774, încheiat între Imperiul Otoman și Imperiul Rus. Prin intermediul negocierilor diplomatice, Țările Române au obținut unele drepturi și autonomie teritorială. Acest tratat a adus schimbări semnificative, precum recunoașterea autonomiei Moldovei și Țării Românești și un statut privilegiat pentru domnitorii acestora. Prin această acțiune diplomatică, liderii români au reușit să-și consolideze poziția și să obțină recunoașterea internațională a autonomiei lor într-o perioadă crucială pentru evoluția statului român modern.
