**1. Diferențierea între ioni NO₂⁻ și NO₃⁻:**
- Ionul \(NO₂⁻\) este ionul nitrit, având o sarcină negativă. Ionul \(NO₃⁻\) este ionul nitrat, având, de asemenea, o sarcină negativă.
- Diferența principală este în structura chimică. În ionul nitrit (\(NO₂⁻\)), azotul formează două legături simple cu oxigenul (\(N-O\)), iar în ionul nitrat (\(NO₃⁻\)), azotul formează trei legături simple cu oxigenul (\(N-O₃\)).
**2. Calculul volumelor pentru prepararea soluției:**
- Vom folosi ecuația de diluție, care este \(C₁V₁ = C₂V₂\), unde:
- \(C₁\) este concentrația inițială,
- \(V₁\) este volumul inițial,
- \(C₂\) este concentrația finală, și
- \(V₂\) este volumul final.
- Avem soluția inițială de \(K₂Cr₂O₇\) cu concentrația \(4 \, M\) și vrem să preparăm o soluție finală de \(3 \, M\) într-un volum de \(500 \, mL\).
- Substituind în ecuația de diluție:
\[ (4 \, M) \cdot V₁ = (3 \, M) \cdot (500 \, mL) \]
- Soluționând pentru \(V₁\):
\[ V₁ = \frac{(3 \, M) \cdot (500 \, mL)}{4 \, M} \]
- Volumul necesar din soluția \(4 \, M\) este \(375 \, mL\).
- Astfel, pentru a pregăti \(500 \, mL\) de soluție \(3 \, M\) din soluția originală de \(4 \, M\), vei avea nevoie de \(375 \, mL\) din soluția de \(4 \, M\) și vei completa cu solvent până la volumul final de \(500 \, mL\).
