👤

când sau desfășurat războaiele medice​

Răspuns :

Răspuns:

Războaiele persane sau Războaiele medice au fost o serie de conflicte militare dintre lumea Greciei antice și Imperiul Persan. Aceste războaie s-au desfășurat între aproximativ 500 î.Hr. și 448 î.Hr..

Războaiele Greco-Persane

Hartǎ a rǎzboaielor medice

Informații generale

Perioadă 502-449 î.Hr

Loc Grecia continentalǎ, Tracia, Insulele Egee, Asia Micǎ, Cipru și Egipt

Rezultat Victorie a grecilor

Casus belli Expansiune perșilor spre Marea Mediterană

Beligeranți

Orașele-state grecești Imperiul Ahemenid

Conducători

Miltiades

Temistocle

Leonidas†

Pericle Darius I

Datis

Xerxes I

Mardonius I †

Modifică date / text

La mijlocul secolului VI î.Hr., Imperiul Persan întemeiat atunci de Cirus II a intrat în contact cu grecii din Europa, după ce a subjugat Ionia. Darius I a extins imperiul său asupra văii Indusului, apoi generalul său a supus Tracia și Macedonia, care au devenit tributare Marelui Regat persan. În anul 501 î.Hr. ionienii se răscoală, sprijiniți de Atena. Darius hotărăște să pedepsească Atena, iar în 490 î.Hr. trimite o flotă puternică sub comanda lui Datis și a lui Artaferne. Atenienii tocmai restabiliseră democrația prin reformele lui Clistene, dar aristocrații și partizanii Pisistrazilor, nemulțumiți, s-au aliat cu perșii și, după ce aceștia au părăsit Eubeea, tiranul răsturnat Hipias i-a condus pe perși la Maraton.

Bătălia de la Termopile

În fața amenințării de invazie a perșilor, atenienii i-au chemat în ajutor pe spartani, care însă, sărbătorind atunci carneia (sărbătoarea agrară a lui Apollo Carneios, protector al turmelor), și-au amânat plecarea. Miltiades a obținut ca cei nouă strategi numiți o dată cu el să-i cedeze comanda, care era înnoită în fiecare zi. El a așteptat propria sa zi de comandă (13 septembrie 490 î.Hr.) pentru a lansa hopliții greci asupra perșilor, în celebra Bătălie de la Maraton. Perșii au fost înfrânți și aruncați în mare. Ei au încercat atunci să surprindă Atena, lipsită de apărători, dar era prea târziu, căci învingătorii se întorseseră, în fugă, la cetatea lor. Flota barbară și-a ridicat pânzele, umilită pentru prima dată.

Darius I, pe un vas grecesc

Darius s-a decis apoi să dea o lovitură puternică Atenei. Timp de trei ani, el a făcut pregătiri pentru o nouă expediție de anvergură, dar a renunțat la planul său din cauza unei rebeliuni a egiptenilor. El a murit, lăsând fiului și urmașului său Xerxes sarcina de a răzbuna onoarea perșilor.

Când s-a urcat pe tron, în anul 486 î.Hr., prima grijă a lui Xerxes a fost să-i supună pe egiptenii revoltați, apoi a hotărât să pornească împotriva Greciei în fruntea unei armate puternice: Herodot dă cifra fabuloasă de 2641610 de oameni, cifră pe care Ctesias, care a fost medic la curtea urmașilor lui Xerxes, a redus-o la 800000 de oameni. El a pornit la drum în primăvara anului 480 î.Hr., a traversat Hellespontul pe un pod de vase și, sprijinit de o flotă puternică, a coborât spre Grecia prin Tracia și prin Macedonia. Grecii au încercat zadarnic să-l oprească pe invadator la intrarea în Tessalia. Ei au renunțat la acest plan și s-au retras în spatele Termopilelor, unde l-au lăsat pe regele Leonidas în fruntea unei trupe mici, care a rezistat eroic invadatorilor.

Hoplit grec

Puternica flotă persană a înaintat în golful de la Salamina, în timp ce infanteria persană ocupa Atica și incendia Atena, părăsită cu totul de locuitorii săi. Flota a fost însă în cele din urmă distrusă, iar Xerxes a fugit la Sardes pentru a scăpa cu viață (29 septembrie 480 î.e.n.), lăsând generalului său, Mardonius, sarcina de a continua războiul pe uscat cu o armată de 300000 de oameni. Mardonius a fost învins la Plateea de grecii uniți. În aceeași zi grecii au repurtat o importantă victorie navală asupra flotei persane lângă Micale, în Ionia.

Conflictul dintre greci și perși n-a luat sfârșit decât prin victoria lui Alexandru cel Mare (336-323 î.Hr.) asupra lui Darius III Codommanos și cucerirea Imperiului Ahemenid de către eleni

Bafta

Războaiele Medice au avut loc între anii 490 î.Hr. și 479 î.Hr., și au fost conflicte militare dintre orașele-stat grecești, în special Atena și Sparta, împotriva Imperiului Persan. Aceste conflicte au avut un impact semnificativ asupra istoriei antice a Greciei și au avut trei faze principale.

Prima fază a Războaielor Medice a fost Războiul Greco-Persan Primar, care a inclus celebrele bătălii de la Maraton (490 î.Hr.), unde atenienii au obținut o victorie remarcabilă împotriva persanilor.

A doua fază a fost Războiul Greco-Persan al lui Xerxes, care a culminat cu celebrele bătălii de la Termopile (480 î.Hr.) și Salamina (480 î.Hr.). Atenienii și spartanii, aliați în Liga de la Delos, au reușit să respingă forțele invadatoare ale lui Xerxes I al Persiei.

Ultima fază, cunoscută și sub numele de Războiul Greco-Persan al lui Mardonius, a continuat până în 479 î.Hr., când forțele elene au înfrânt definitiv persanii în bătălia de la Plataea și bătălia de la Mîcale.

Aceste războaie au fost semnificative nu doar pentru Grecia antică, ci și pentru dezvoltarea ulterioară a civilizației occidentale. Lupta lor pentru apărarea libertății și independenței a contribuit la consolidarea identității grecești și la afirmarea valorilor democrației și autodeterminării.