Răspuns:
**Dări Ale Țărilor Române Față de Poartă**
1. În perioada medievală, țările române, Moldova, Țara Românească și Transilvania, erau supuse sistemului de suzeranitate al Imperiului Otoman, cunoscut și sub denumirea de Poartă.
2. În schimbul menținerii autonomiei relative, principii români erau obligați să plătească o dărie, cunoscută sub numele de haraci, care consta în contribuții financiare regulate către suzeranul otoman.
3. Aceste dări erau stabilite în funcție de puterea economică a fiecărei țări, iar sumele percepute se ajustau în timp, în funcție de schimbările economice și politice.
4. Moldova și Țara Românească plăteau un tribut anual în natură, constând în cereale, păsări de curte, miere și alte produse, menite să satisfacă nevoile Imperiului Otoman.
5. În plus față de dări financiare, domnitorii români erau, de asemenea, obligați să ofere sprijin militar și să participe la campanii militare ale otomanilor, subordonându-și în acest fel forțele militare ale țărilor lor la interesele suzeranului.
6. Poarta otomană exercita, prin intermediul acestor dări, controlul asupra politicilor externe și interne ale țărilor române, contribuind astfel la menținerea stabilității în regiunea înconjurătoare.
7. Principii români, cunoscuți și sub numele de domnitori, erau, în mod frecvent, aleși sau confirmați de către sultan, iar schimbarea acestora era adesea influențată de politica otomană.
8. Această relație de suzeranitate și dări ale țărilor române față de Poartă a marcat o perioadă semnificativă din istoria acestor teritorii, reflectând complexitatea relațiilor politice și economice din Europa de Sud-Est.
