FIŞĂ DE LUCRU 4
W. Shakespeare, Romeo şi Julieta
EXPLOREAZĂ/DISCUTĂ
ROMEO: De răni fac haz cei nerăniţi cândva.
(Julieta se iveşte la o fereastră de sus.)
Dar ce lumină-acolo-n geam răsare?
Sunt zorii, da, şi Julieta-i soare!
Te-nalţă, soare, și răpune luna
Pizmaşă, care-i lâncedă de ciudă
Că tu, fecioara ei, o-ntreci in nuri:
N-o mai sluji, de vreme ce-i pizmaşă;
Verzui şi stins e straiu-i de vestală,
Şi-l poartă doar nătângii; tu, aruncă-l.
E ea, domniţa mea, iubirea mea!
O, dac-ar şti că este!
Vorbeşte, totuşi fără glas: ce dacă-i
Cuvântă ochii, eu le voi răspunde.
Dar prea cutez, ea nu-mi vorbeşte mie.
Doi aştri de pe cer, din cei mai limpezi,
Chemaţi aiurea, roagă ochii ei
Să scapere-n tării pân' s-or întoarce.
Pe boltă-s ochii-i? Stelele-s la ea?
Nu, aștrii s-ar sfii de strălucirea-i
Ca un opait ziua! Ei văzduhul
Atât l-ar lumina încât, uitând
Că-i noapte, păsări s-or porni cântând.
Obrazul, vezi, şi-l sprijină în mână...
O, cum de nu-s pe mâna ei mănuşă,
Să-i mângâi eu obrazul!
JULIETA: Ah!
ROMEO: Cuvântă:
O, mai cuvântă, îngere! Căci tu
Eşti slava astei nopți, plutind d-asupra-mi
Precum un crainic aripat din cer
Spre care lumea ochii mari deschide,
Cu capul dat pe spate, aţintindu-l
Cum trece călărind trândavii nori,
Şi până-n miezul bolţii lopătează.
JULIETA: Romeo, ah! De ce eşti tu, Romeo?
Te leapădă de nume şi de tată.
De ce nu te-nduri, iubire jură-mi doar
Şi-am să mă rup de-ai mei, de Capuleţi.
ROMEO (aparte):
Să mai ascult sau să-i răspund acum?
JULIETA: Doar numele ce-l porţi îmi e duşman.
Şi chiar de n-ai fi Montague, tu eşti
Tot tu. Ce-nseamnă Montague? Nici braţ.
Nici mână, nici picior, nici chip, nici altă
Bucată dintr-un om. Alt nume ia-ţi!
Ce-i numele? Ce noi numim răsuri
Tot dulce-ar miresma, oricum le-am zice;
La fel şi el; de nu-l mai chem Romeo,
Tot fără de cusur şi drag rămâne
Şi-atunci, Romeo, leapădă-al tău nume
Căci nu-i crâmpei din tine și în schimb
Pe mine ia-mă toată.
2. Notează, din textul dat, două secvențe/ structuri care alcătuiesc portretul îndrăgostiților.
3. Pre
4. E
5.
