” Romantismul se definește ca fiind un curent literar care atinge apogeul în literatura română în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Primele manifestări apar în Anglia, ca o reacție împotriva concepțiilor clasice și principiilor iluministe, mai apoi manifestările extinzându-se în Germania, Franța și cuprinzând întreaga Europă. Principalul reprezentant al romantismului european a fost. ”
Alexandru Lăpușneanu este o nuvelă istorico- romantică, deoarece putem afirma că în totalitatea ei, cuprinde principalele trăsături ale acestei specii și anume:
- tema care ca favorită istoria,
- personaje excepționale prezentate prin antiteză
- contrastul personajului principal ( chiar Lăpușneanu în persoană, în care vedem un adevărat amalgam de calități, dar și defecte, ultimele fiind de fapt în slujba răului, sadismului, cruzimii etc.)
Le vom lua pe rând, exemplificând fiecare dintre aceste trăsături care vin în sprijinul afirmației făcute.
Astfel, după cum se știe, sursa de inspirație pentru această nuvelă au fost cronicile lui Miron Costin și Grigore Ureche, prezentând evenimente situate într-o Moldovă a secolului al XV-lea.
Apoi personajul central al nuvelei, Alexandru Lăpușneanu ne este prezentat în diverse ipostaze ale firului epic, încă de la început arătându-și carterul - hotărât de a ocupa tronul țării pentru a doua oară spune: ”
- Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau, răspunse Lăpuşneanul, a căruia ochi scîntieră ca un fulger, şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi şi voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră. Să mă-ntorc? Mai degrabă-şi va întoarce Dunărea cursul îndărăpt. A! Nu mă vrea ţara? Nu mă vreţi voi, cum înţăleg?”
Este crud ( " m-am aratat cumplit, rau, varsand sangele multora...) , viclean ( ”"Proşti, dar mulţi [...] să omor o mulţime de oameni pentru un om, nu ar fi păcat?".), are un umor negru aș putea spune dacă mă refer la ”leacul de frică” oferit cu ”dărnicie” soției sale ” "- Femeia tot femeie, zise Lapusneanul zambind; in loc sa se bucure, ea se sparie". Chiar pe patul de moarte are tăria de a amenința nu numai pe cei din jur, ci chiar pe Ruxandra și propriul său copil ” - Boaită făţarnică! adăogă bolnavul, zbuciumîndu-se a se scula din pat; tacă-ţi gura; că eu, care te-am făcut mitropolit, eu te dezmitropolesc. M-aţi popit voi, dar de mă voi îndrepta, pre mulţi am să popesc şi eu! Iar pre căţeaua asta voi s-o tai în patru bucăţi împreună cu ţîncul ei, ca să nu mai asculte sfătuirile boaitelor şi a duşmanilor mei”.
În antiteză cu Lăpușneanu este prezentată Doamna Ruxandra, personaj secundar ( ” Astfel gingaşa Ruxanda ajunsesă a fi parte biruitorului...Părul ei, după moda de atuncea, se împărţea despletit pe umerii şi spatele sale. Figura ei avea acea frumuseţă care făcea odinioară vestite pre femeile României şi care se găseşte rar acum, degenerînd cu amestecul naţiilor străine. Ea însă era tristă şi tînjitoare, ca floarea espusă arşiţii soarelui, ce nu are nimică s-o umbrească”), fiind blândă, dar slabă, neavând puterea de a i se opune tiranului ei sot decât cu rugăminți (” - Vreau să nu mai verşi sînge, să încetezi cu omorul, să nu mai văd capete tăiete, să sare inima din mine”).
O ultimă trăsătură care ne determină să afirmăm că nuvela este și romantică nu doar istorică, ar fi contrastul personajului central. Lăpușneanu face promisiuni boierilor care să îi liniștească, dar de fapt își pune în aplicare planul diabolic al ospățului în care și-a omorât cei 47 de invitați ” În minut, toţi slujitorii de pe la spatele boierilor, scoţînd junghiurile, îi loviră; şi alţi ostaşi, aduşi de căpitanul de lefecii, intrară şi năpustiră cu sabiile în ei. Cît pentru Lăpuşneanul el luasă pre Moţoc de mînă şi se trăsesă lîngă o fereastră deschisă, de unde privea măcelăria ce începuse. El rîdea; iar Moţoc, silindu-se a rîde ca să placă stăpînului, simţea părul zburlindu-i-se pe cap şi dinţii săi clănţănind”.
Mai mult, dă dovadă de sadism” După aceea, luînd capetele, le aşăză în mijlocul mesii pe încet şi cu rînduială, puind pe ale celor mai mici boieri dedesubt şi pe a celor mai mari deasupra, după neam şi după ranguri, pînă ce făcu o piramidă de patruzeci şi şepte căpăţîne, vîrful căria se închia prin capul unui logofăt mare.”
Toate cele spuse până aici ne determină să spunem că, nuvela Alexandru Lăpușneanu este într-adevăr o nuvelă istorică romantică, și aș încheia cu un citat al lui George Călinescu legat de valoarea de neegalat a acestei nuvele și anume ”ar fi devenit o scriere celebră ca şi Hamlet, dacă literatura română ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale. Nu se poate închipui o mai perfectă sinteză de gesturi patetice adânci, cuvinte memorabile, de observaţie psihologică acută, de atitudini romantice şi intuiţie realistă".
---------------
Putem să amintim de asemenea și trăsăturile nuvelei istorice:
- este inspirată din trecutul istoric;
- timpul şi spaţiul sunt clar delimitate;
- subiectul nuvelei este riguros construit, urmărind evenimentele în succesiunea lor cronologică;
- construcţia subiectului este dramatică, dialogurile se constituie în replici memorabile;
- atmosfera de epocă este reconstituită prin decor, vestimentaţie, obiceiuri, limbaj;
- personajul principal, cel care dă numele nuvelei, este de obicei un domnitor crud în jurul căruia se grupează boieri linguşitori şi corupţi;
- finalul nuvelei istorice coincide cu sfârşitul personajului principal.
bonus brainly.ro - https://brainly.ro/tema/1066222?
