Măsurile antievreiești aplicate de Germania în perioada 1933-1939 au fost înfăptuite prin politici care își propuneau să submineze comunitatea evreiască și să o îndepărteze treptat din societatea germană. Aceste politici au fost implementate treptat și au culminat cu adoptarea legilor de la Nürnberg în 1935, care au legalizat discriminarea și persecutarea evreilor în Germania.
a) Legile de la Nürnberg au reprezentat un set de legi rasiale și antisemite care au interzis căsătoriile și relațiile sexuale între evrei și cetățeni germani arieni, precum și ocuparea și exercitarea funcțiilor publice de către evrei. Aceste legi au exclus evreii din viața politică și socială a Germaniei, discriminându-i și marginalizându-i.
b) Restricțiile individuale și profesionale au reprezentat un alt aspect important al măsurilor antisemite. Evreilor li s-a interzis să practice anumite profesii, cum ar fi avocatură, medicină sau jurnalism, iar accesul lor la educație a fost limitat. De asemenea, evreii au fost excluși din diverse asociații și organizații culturale și profesionale.
c) Aria în livrare și măsurile financiare au vizat în principal confiscarea proprietăților și bunurilor evreiești. Prin intermediul acestor măsuri, statul german a restricționat dreptul evreilor de a poseda terenuri și de a desfășura activități economice. Evreii au fost nevoiți să își vândă proprietățile și afacerile la prețuri mici sau să le abandoneze complet.
d) Epuizarea prin înfometare a fost o tactică prin care statul german a incercat să distrugă economia și să slăbească comunitatea evreiască. S-au impus restricții severe privind alimentele și bunurile de consum pe care le puteau achiziționa evreii. Acest lucru a dus la o sărăcie și o foamete cruntă pentru majoritatea evreilor, afectându-le sănătatea și calitatea vieții.
e) Politica de „aryanizare” a avut ca scop înlocuirea afacerilor și proprietăților evreiești cu cele ale cetățenilor germani arieni. Aceasta a fost însoțită de înlocuirea angajaților evrei cu cei arieni și de o politică de boicot economic a afacerilor evreiești. Aceasta a slăbit dramatic economia evreiască și a contribuit la excluderea comunității evreiești din viața economică germană.
f) Concentrarea și fericitatea au fost un alt aspect important în politica antisemită a Germaniei naziste. În anii care au urmat perioadei 1933-1939, evreii au fost treptat concentrați în ghetouri și, ulterior, în lagăre de concentrare. Aceste acțiuni au culminat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când evreii și alte grupuri considerate indeseabile au fost exterminate în ceea ce a fost cunoscut ca Holocaustul.
Măsurile antievreiești aplicate de Germania în perioada 1933-1939 au avut consecințe dramatice asupra evreilor din Germania și au deschis calea către Holocaust. Aceste politici și acțiuni au fost motivate de una dintre cele mai înspăimântătoare forme de discriminare și ură rasială din istorie și au rămas drept una dintre cele mai întunecate pagini ale umanității.
