SUBIECTUL I (40 de puncte) Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos: A. „Dinastia a XVIII-a inaugurează perioada Regatului Nou (1650?-1805 1.e.n.), odată cu o hotărâtă politică de expansiune înspre regiunile Asiei Mici. Ceea ce caracterizează această perioadă este militarismul. [...] În Egipt unele triburi nomade au migrat în căutare de pășuni [...]. Prezenta lor poate fi pusă în legătură cu apariția în Valea Nilului a acelor populații semite de nomazi imigraţi şi trăind aproape în condiții de sclavie, pe care textele akkadice şi egiptene îi numesc habiru, iar cele ebraice ivri (.de dincolo", veniți din Răsărit; de unde cuvântul evrei). În secolul al XIII-lea i.e.n. în timpul domniei lui Ramses al II-lea marele faraon constructor, dar şi bine cunoscut opresor - evreii erau puşi la munci grele în construcții. Această situaţie grea a determinat ,fuga din Egipt". Aceste triburi sub conducerea lui Moise (în egipteană Maşu, în ebraică Moşé), au migrat din regiunea Deltei spre răsărit." (O. Drâmba, Istoria culturii şi civilizaţiei) B. ,,Dar cu Amenofis III (1417-1379 1.e.n) Egiptul revine la o politică de pace, care îi va permite faraonului să ridice numeroase şi grandioase construcții, de felul magnificului templu de la Karnak. Între timp, puterea economică a templelor dedicate zeului Amon - rezultat al unor continui și substanțiale privilegii şi donații, precum şi al unui eficient sistem administrativ-a făcut ca clerul teban să câştige o mare influenţă exercitată în dauna puterii regale, cu care intră acum în conflict. Contra acestei situaţii va încerca să acționeze, îndată ajuns la tron, tânărul faraon Amenofis IV (1379-1362 1.e.n.) - soţul frumoasei Nefertiti, regele eretic" care iniţiază o reformă religioasă îndreptată împotriva intereselor prea-privilegiatului şi insubordonatului cler al lui Amon, şi pentru a restabili autoritatea absolută a faraonului. Dar politica sa lipsită de un sprijin din partea marii majorități a populaţiei ţării, a eşuat în faţa puterii clerului, care se coalizase şi cu nobilii, deţinători de mari domenii." (O. Drâmba, Istoria culturii şi civilizaţiei) C.Teritoriul Palestinei, aflat sub suzeranitatea mai mult nominală a Egiptului era ocupat la est şi sud de Marea Moartă de oraşe-state, de micile regate Amon, Moab, Edom, ş.a. [...] Înaintea acestora însă Canaanul fusese ocupat probabil din jurul anului 2800 î.e.n. - de amoreeni, o altă populație semită. Civilizația amoreană se formase sub influența celei babiloniene şi a celei egiptene. Oraşele erau foarte mici ca întindere, dar erau bine organizate şi puternic fortificate. Locuitorii foloseau unelte şi arme din bronz, precum și obiecte de poadoabă lucrate în aur, argint, fildeş și pietre semipreţioase. În morminte se puneau şi unelte, podoabe sau alimente necesare „vieţii de dincolo" a defunctului. [...] Triburile israeliene au început să pătrundă în Canaan- după aproape patruzeci de ani grei de viață nomadă sub conducerea lui losua, urmașul lui Moise care între timp murise." (O. Drâmba, Istoria culturii şi civilizaţiei) Pornind de la aceste surse istorice, răspundeți următoarelor cerinţe: 2. Menţionaţi, din sursa B, două cauze care au redus autoritatea faraonului. 3. Scrieți o relaţie cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 4. Prezentaţi o consecinţă a faptelor istorice la care se referă sursele A şi C pentru evreu în secolul al XI-lea î.e.n.

dau coroana!!!​