Paragraful fixează timpul și spațiul narativ prin folosirea termenilor "într-o dimineață de iarnă" și "cetatea Kronstadt". Epitetele "crestele albe" și "inele monstruoase" sunt folosite pentru a descrie munții și zăpezile acoperite și frumos conturate în jurul orașului. Antiteza se referă la contrastul dintre aceste două elemente, care evidențiază frumusețea și, în același timp, impresia puternică de amenințare a naturii, contribuind la crearea stării de neliniște și tensiune în cadrul povestirii.
