Era stiloul. Tocmai vorbea de unul singur și se certa cu cine știe ce. Deodată , pixul se trezește speriat și îl întreabă pe stilou:
-Ce s-a întâmplat, dragă stilou?
-Să vezi, pixule. Băiatul acesta m-a cumpărat acum 2 luni de la magazin și era înnebunit după mine. A rugat o pe mama lui să mă ia. Am crezut ca mă va folosi dar m-a aruncat aici cu neputincioșii ăștia!
Atunci, creionul s-a trezit și el înfuriat!
-pe cine faci tu neputincios? Ai idee câte desene au fost realizate datorită mie?
- nu va mai certați! Spuse pixul. Toți suntem buni la câte ceva!
-Dar eu trebuie să stau cu ceilalți de seama mea!
Pixul atunci îi spusese:
- dar uite te la mine! Sunt folosit de atâția ani și sunt urat și ros. Dar tot stau cu pixurile noi. Și mă înțeleg bine cu ele. Creioanele sunt geniale!
Creionul se simțea jignit.
-poate ai dreptate, pixule, zise stiloul.
-Hei , stiloule, hai inapoi, se trezește băiatul pentru școală!
Și de atunci în fiecare noapte cei trei prieteni, stiloul pixul și creionul se trezesc noapte și vorbesc împreună în timp ce zăpada se așterne peste orășelul îndepărtat.
Sper ca te am ajutat!!
