Răspuns:
Prima strofă evidențiază caracterul efemer al lumii și al vieții umane, comparând oamenii cu miile de unde ce sunt purtate de un suflet ce străbate necontenit adâncurile mării.
A doua strofă subliniază unicitatea poetului, asemănându-l cu păsările care zboară deasupra valurilor, trecând dincolo de limitările timpului. Poetul își găsește locul în ramurile gândului și în sfintele lunci, unde el și alți poeți se întrec în cântări.