árate 25 5 15 Călătorim pe mătură FAT-FRUMOS ŞI ILEANA COSÂNZEANA ADAPTARE DUPĂ UN BASM POPULAR Ara 1 fost odată ca niciodată un împărat care avea o fată atât de frumoasă încât la soare te puteai uita, dar la dânsa ba! Și o iubea împăratul ca pe ochii din cap, căci numai ea îi mai rămăsese pe lume. Trăia la marginea împărăției, într-un codru întunecat ca noaptea, un zmeu căruia-i căzuse dragă fata împăratului și și-o dorea de soţie. Degeaba o ascunse împăratul în turnul cel mai înalt şi o ferecă cu nouă lacăte de argint că, într-o noapte zmeul, preschimbându-se într-un corb negru ca smoala, o răpi și o duse în palatele sale. Mare a fost supărarea împăratului și multe lacrimi a mai vărsat, încât toată împărăţia a fost cuprinsă de jale. Nu mai nădăjduia că o va mai vedea vreodată pe Ileana, căci nimeni nu se încumeta să se apropie de pădurea zmeului. Dar iată că într-o zi, la poarta palatului bătu un fecior de crai care ceru binecuvântare să plece în căutarea domniței. Împăratul îi îngădui să aleagă din grajdurile sale un cal și cele trebuincioase călătoriei. Când Făt-Frumos ajunse în ușa grajdului, veni la el o bătrână care-l sfătui să ia o tavă cu jăratic, iar calul care s-o apropia, acela să îi fie tovarăș de drum. Apoi îi dădu o oglindă, o perie și o gresie și-i spuse că-i vor fi de mare ajutor. Şi porni Făt-Frumos la drum, și merse, și merse până ajunse la marginea pădurii unde se opri să-și tragă sufletul. Și cum sta el așa, numai iacă cerul începu să se întunece şi-un vuiet grozav cutremură pădurea: - Cine a cutezat să-mi calce pământurile? Pesemne ți s-a urât cu zilele! - Eu sunt, zise Făt-Frumos. - Dacă ești tu, îi răspunse zmeul, am să te pedepsesc amar pentru nesocotința ta! - Cu ajutorul lui Dumnezeu, îi răspunse voinicul, am eu ac şi de cojocul tău. Atunci se învoiră să se ia la luptă dreaptă. Și se luptară Și se luptară, Zi de vară.Până in seara (rezumat )Te rog frumos !​