Răspuns:
Schita "La conac" debuteaza cu imaginea unni calaret anonim care vine dinspre Poienita si se Indreapta spre conacul unul boler din Salcuta, carula trebuie sa-i plateasca arenda in valoare de cincizeci de galbeni. Tanarul calareste domol, fara teama, privind cu incantare la peisajul deschis in fata ochilor sal, ce cuprinde panorama vail pe care tocmal o strabate intr-o limpede dimineata de primavara. Chiar daca si-a intors privirile "pe calea umblata", drumetul solitar nu zareste pe nimeni in urma Jul. Si totusi, contemplarea cerului si a paduril de mesteceni il este intrerupta de ivirea in preajma sa a unul alt calaret lesit ca din pamant. In afara aparitiel sale nefiresti, cu toate ca este imbracat ca orice negustor din partea locului, calatorul poseda si alte determinri stranii: are parul rosu ca focul ladului si o privire sasie care il produce ameteala tovarasulul sau; cand ajung amandoi in apropiere de Salcuta si le apare in fata turnul stralucitor al bisericii, flacaul isi face instinctiv cruce, in timp ce gestul lui firesc preovoaca negustorului un ras "grozav". In aceeasi clipa, dispare cu cal cu tot, ca sa reapara in fata hanulul, sub umbrar. Personajul diavolesc, deghizat in portul unui "orzar sau cirezar" obisnuit, se face nevazut din cauza atitudinil evlavioase a tanarulul. Totodata, el contrazice legile spatio-temporale aparand si disparand unde si cand voteste, Indaratul sau inaintea insotitorului de drum.
La han, negustorul il ofera de baut calaretul
