Pe maidan era o mâță
Zvârlugă ca o mingiucă .
Lângă ea veni și Miță ,
Țanțoș ca cocoșul lui Giucă.
Se dădu pe lângă ea,
Făcu tumbe...ba la dreapta, ba la stânga
Poate, poate ,îl remarcă
Frumoasa mâță tărcată.
Însă ea n-avea ochi
Pentru Miță...ghinion
Zise el cu voce tare ,
Suspinând cu lacrimi amare.
Offff! Ce grea e dragostea !
Rău mă doare inima !
N-am noroc și n- am ce face,
Spuse Miță și plecă.