Răspuns:
Povestea babei Dochia este un episod mitologic prezent în folclorul românesc, asociat cu trecerea de la iarnă la primăvară. Iată o versiune simplificată a acestei povești:
Baba Dochia, o femeie bătrână și săracă, trăia într-un sătuc din Munții Căpățânii. Ea avea un fiu, Dragobete, pe care îl iubea foarte mult. Iarna era aspră, iar oamenii din sat se pregăteau să intre în postul Paștelui. Dochia și-a dorit să țese o haină groasă fiului său pentru a-l proteja de frigul aspru.
Într-o zi, Dochia și Dragobete au ieșit la munte pentru a strânge lemne și au întâlnit pe cale un cioban. Acesta le-a spus că aude păsările cântând și că primăvara se apropie. Dochia a fost încântată de vestea bună și a hotărât să își testeze haina groasă pe care o pregătise pentru Dragobete.
În următoarele zile, Dochia a renunțat la straturile de haine, crezând că iarna a trecut. Cu toate acestea, vremea s-a schimbat brusc, iar Dochia și-a dat seama că a fost păcălită de schimbările capricioase ale vremii.
Baba Dochia a trăit clipe de groază în zăpada rece, încercând să supraviețuiască. Legendele spun că în cele din urmă, ea și-a pierdut viața în munți, simbolizând trecerea dintre iarnă și primăvară.
Această poveste este adesea interpretată ca o alegorie a schimbărilor bruște ale vremii de la sfârșitul iernii la începutul primăverii, cu Baba Dochia reprezentând vechiul an și Dragobete simbolizând noul început.
