Va rog ajutatima cu un rezumat la acest text. ofer coroana

„Aproape în fiecare dimineaţă, cu excepţia duminicilor, domnișoara Julie îl ducea pe Teddy să se joace în parc. Teddy adora ieșirile astea zilnice. Își lua bicicleta sau vreo jucărie și se distra singur, în timp ce domnișoara Julie, bucuroasă să scape de el, bârfea cu celelalte bone și flirta cu poliţiștii.
În noaptea dinaintea zilei în care Teddy a cunoscut-o pe mama lui Jamie plouase, iar dimineaţa parcul era proaspăt și verde. Deși se apropia sfârșitul lui septembrie, părea mai degrabă o dimineaţă de primăvară. Teddy alerga pe aleile pavate ale parcului cu o veselie exuberantă. Era indian, detectiv, un nobil haiduc, prinţ din povești, era înger sau voia să scape de tâlharii ascunși în tufișuri [...]. Se antrena cu lasoul de cowboy atunci când a văzut-o. A venit pe alee și s-a așezat pe una dintre băncile libere. Prima oară i-a atras atenţia câinele care o însoţea. Lui Teddy îi plăceau câinii, era înnebunit să aibă unul [...]. Câinele femeii era exact ce-și dorise el mereu. Un terrier cu păr sârmos, doar puţin mai mare decât un pui. S-a dus încet pe alee, puţin încurcat, și a mângâiat câinele pe cap. [...]
Femeia a ridicat privirea. Lui Teddy i s-a părut cam de-o vârstă cu mama lui [...].
— E un câine foarte de treabă. Mi-ar plăcea și mie să am unul ca el.
[Doamna îi spune lui Teddy că pe fiul ei îl cheamă Jamie, iar pe cățel Frisky. Teddy crede că Jamie aleargă mult împreună cu Frisky.]
— Nu, a răspuns ea, nu aleargă cu Frisky. Se joacă împreună numai în casă, pe covor, Jamie nu poate ieși afară. De asta îl scot eu pe Frisky la plimbare. Jamie n-a fost niciodată în parc – e bolnav. [...]
[Dimineața următoare Teddy aleargă din nou în parc, sperând să o întâlnească pe doamna care îl plimba pe Frisky.]
— Bună, Teddy, l-a salutat ea cu căldură. [...] Te aștept de vreo zece minute, a zis femeia. Trebuie să mă întorc la Jamie [...]. I-am promis că mă întorc repede. Se aștepta să mă duc numai până la tutungerie și să-i iau niște reviste cu benzi desenate. O să cheme poliţia dacă nu mă grăbesc.
— A, a zis Teddy cu înflăcărare, eu am acasă o mulţime de reviste cu benzi desenate. Aduc mâine câteva și pentru Jamie. [...]
În seara aceea, după ce termină cina și făcu baie, se apucă să-și adune toate revistele cu benzi desenate.
[Teddy pregătește un pachet cu multe reviste pentru Jamie.]
Alternând litere roșii cu litere verzi, a scris „ĂSTA ESTE”, apoi, cu albastru și roșu, „PENTRU JAMIE – DE LA TEDDY”.
[În ziua următoare, Teddy se întâlnește iar cu doamna și cu Frisky.]
— Oho, a exclamat ea, ce pachet mare! Vai, Jamie nu va termina niciodată de citit toate revistele astea. O să le adore, Teddy. Vino-ncoace, lasă-mă să te sărut! [...]
A doua zi a ajuns în parc și s-a dus direct la bancă, dar nu era nimeni acolo. A așteptat un ceas și jumătate și pe urmă, având un fel de revelaţie teribilă, și-a dat seama că ea nu venea – n-avea să se mai întoarcă vreodată, iar el n-o s-o mai vadă niciodată – nici pe ea, nici pe Frisky. I-a venit să plângă, dar nu și-a dat voie. [...]
[În dimineaţa următoare, Teddy merge din nou în parc.]
Era aproape zece. Soarele se ridicase pe deplin și strălucea pe cer. În căldura moleșitoare a razelor lui, a simţit cum îl ia somnul.
A auzit dintr-odată un scheunat și un lătrat. Un mic terrier sârmos a sărit pe bancă lângă el.
— Frisky! Frisky! a strigat. Tu ești! De partea cealaltă a lesei era un bărbat înalt și slab. Teddy l-a privit uimit.
— Cum te cheamă, băiete? a întrebat străinul. — Teddy, a răspuns el cu un firicel de voce speriată.
Bărbatul i-a întins un plic.
— Atunci înseamnă că ăsta-i pentru tine.
Teddy a deschis scrisoarea plin de neliniște. Era scrisă de mână, cu un scris alungit și graţios. I-a venit greu să o citească.
Dragă Teddy,
Frisky e al tău. Jamie ar fi vrut să-l iei tu.
Nu era semnată. Teddy s-a uitat la ea îndelung, până când n-a mai putut s-o vadă. A tras câinele spre el și l-a strâns cât de tare a putut. Va reuși el cumva să le explice mamei și tatei! Pe urmă și-a amintit de bărbat. A ridicat privirea. S-a uitat peste tot în jur, dar bărbatul dispăruse; în faţa ochilor n-avea decât aleea, copacii, iarba și lacul, care scânteia sub soarele dimineţii.”