3. Menţionaţi doi conducători ai formațiunilor locale din spațiul românesc la care se referă atât sursa A, cât și sursa B. 4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că românii au îndatoriri militare față de ioaniți. 5. Scrieţi, din sursa A, două informaţii care se află într-o relaţie cauză-efect, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informații (cauză, respectiv efect).

ACESTA ESTE TEXTUL MA PUTETI AJUTA VA ROG FRUMOS

A. „Pentru aprecierea nivelului de dezvoltare a societății românești dintre Carpați și Dunăre [...] o deosebită

importanță o prezintă Diploma prin care regele Ungariei Bela al IV-lea dăruia în 1247 Cavalerilor Ioaniți Țara

Severinului. [...] Din Diplomă [...] reiese că principalele ramuri ale economiei erau: agricultura, creșterea

vitelor și pescuitul. Pentru agricultură și stadiul ei de dezvoltare un indiciu îl constituie mențiunea în diplomă

a semănăturilor și morilor. Numărul acestora va fi fost destul de mare și, prin urmare, agricultura destul de

dezvoltată ca să merite o mențiune specială în diplomă. Datorită condițiilor naturale optime, creșterea vitelor

și oilor ocupa un loc important în economia vremii [...].

Se menționează existența de cnezate și voievodate românești, care, deși dependente de regatul maghiar,

se bucurau de o oarecare autonomie în cadrul ierarhiei lui administrative. [...] Din Diplomă rezultă că

formațiunile politice de la sud de Carpați existau cu mult înainte de 1247. Cât privește voievodatul lui Litovoi

în Țara Severinului și al lui Seneslau, în «Cumania» (Muntenia), se preciza că ei vor stăpâni în acele locuri,

așa cum au stăpânit și mai înainte. [...] Diploma din 1247 reflectă un stadiu avansat de organizare a

formațiunilor statale românești. [...] Pe lângă mențiunea unor episcopate și arhiepiscopate [...], găsim date

despre existența unor cete militare, care constituiau aparatul războinic al cnezilor români.”

(Șt. Ștefănescu, Istoria medie a României)



B. „Ioaniții primeau de la regele Ungariei «întreaga Țară a Severinului, împreună cu cnezatele lui Ioan și

Farcaș până la râul Olt cu excepția țării cnezatului voievodului Litovoi». Numită și țara Lytua, această ultimă

formațiune politică rămânea, pe mai departe, pe seama românilor «așa cum au stăpânit-o aceștia și până

acum» [...]. Principalele condiții ale contractului încheiat între cavaleri și rege erau stabilite în felul următor:

suveranul urma să primească jumătate din foloasele, veniturile și slujbele din Țara Severinului și din cele două

cnezate menționate, ale lui Ioan și Farcaș, cealaltă jumătate urmând să revină cavalerilor ioaniți [...].

Voievodului din «țara Lytua» îi erau impuse obligații militare în folosul cavalerilor; reciproc, aceștia din urmă

se îndatorau, pe cât le va fi stat în putință, să îi ajute pe români. [...] În condiții similare celor stabilite pentru

«Țara Severinului» și «țara Lytua» cavalerilor ioaniți le era concedată «toată Cumania, de la râul Olt și munții

Transilvaniei..., în afară de țara lui Seneslau, voievodul românilor, pe care am lăsat-o acelora, așa cum au

stăpânit-o și până acum.»”​