Răspuns:
În lumina blândă a dimineții de iarnă, o scenă desprinsă din poveștile de hibernare prinde viață pe o pagină de peisaj înghețat. În centrul acestei compoziții, un copac robust și odihnitor își întinde ramurile dezgolite, ca niște brațe într-un somn adânc. Crengile sale susțin greutatea unei ploi de fulgi de zăpadă fini, formând un candelabru natural ce strălucește în lumina argintie a soarelui palid.
În jurul copacului, o pătură albă de zăpadă netedă se întinde până la orizont, neîmblânzind orice zgomot într-o tăcere sacrală. Pe alocuri, urmele discrete ale animalelor care și-au lăsat amprenta în hibernare punctează această întindere albă, mărturisind că viața închide ochii și își odihnește sufletul sub manta iernii.
Pe marginea paginii, o casă din lemn, cu fumul leneș ce se înalță din coșul de pe acoperiș, se dezvăluie ca un refugiu călduros în mijlocul acestui peisaj alb. Fereastra primitoare dezvăluie o priveliște de poveste, cu lumina caldă a unei lămpi care zărește drumul acasă pentru cei ce părăsesc tărâmul hibernării pentru un moment.
În depărtare, o linie subțire de cer senin încununează această pagină de iarnă, oferind un contrast subtil, dar plin de semnificație, în contrast cu nuanțele reci ale peisajului. Pagina, ca un tablou static, pare să își asume și ea o formă de hibernare, capturând farmecul solemn al iernii și înglobându-l într-un moment atemporal, ca un vis lin și liniștit.
