👤

Nici nu se oprise trenul, că Olguţa și sărise iute de pe scară, [...] cum sărea și dimineaţa din pat pe covoraș.
— Vai, Olguţa! vrei să mă îmbolnăvești? ţipă doamna Deleanu, alergând spre ea. [...]
În urma Olguţei se coborâră bagajele, [...] apoi domnul Deleanu [...]; după el, cu mișcări liniștite și ochi mari [...], privind și respirând vacanţa, Monica.
— Îţi pare bine că ai venit la noi, Monica? o întâmpină doamna Deleanu, luând-o în braţe [...].
— Da.
Pălăria de pai, cu boruri rotunde și panglică neagră, [...] îi alunecă pe spate, atârnându-i de gât. Doamna Deleanu surâse părului descoperit: era auriu 
[...].
— Pfuuu! izbucni Olguţa, dând cu ochii de Dănuţ.
Șopti ceva la urechea Monicăi.
— Pfuuu! pufniră amândouă.
Deșteptat din posomorală și uitare, Dănuţ o măsură pieziș pe sora lui. [...]
Între timp, doamna Deleanu se urcase în trăsură.
— Bine, da’ cu mine nu vine nimeni?
— Eu, tante Alice, se oferi Monica. [...]
Picioarele Monicăi nu ajungeau până la podeaua trăsurii; atârnau. Totuși, nu și le legăna. [...] Și mâinile Monicăi pluteau liniștite pe genunchii împreunaţi. Numai vârfurile degetelor se ridicau uneori... și iar se lăsau, și iar tresăreau de emoție...
[...] Monica avea abia zece ani și purtase de trei ori haina de doliu, pe care copilăria ei o îmbrăcase acum pentru ultima oară, fiindcă de acum înainte nu mai avea pe nimeni... Rochia neagră, pentru moartea bunicii, i-o făcuse doamna Deleanu...
— Monica, ce culoare îţi place ţie mai mult?
Ochii fetiţei priviră grav pe doamna Deleanu. Prinzând privirea îndreptată asupra rochiţei de doliu, își plecă genele negre pe ochii de miere brună. [...] Lacrimi mari îi alunecară de-a lungul feţei... Mânuţele ei strânseră rochiţa ca pe o păpușă primejduită.
— Pui mic, pui mic, n-am vrut să te supăr!
Îi luă capul mâhnit pe genunchi, 
pentru a-i murmura descântecul cu vorbe dulci, inventat pentru durerile copiilor și-ale îndrăgostiţilor. [...]
— Iartă-mă tante Alice, n-am să mai fac!... Îmi place albastrul, șopti Monica. [...]
Drumul de foșnete și de miresme ducea spre cerul apropiat − cu părul auriu, cu obrajii palizi, cu cozile pe spate, cu mâinile împreunate − pe Monica.




imi puteți analiza 6 predicate verbale și 2 predicate nominale????
VA ROG FRUMOS AM NEVOIE URGENT!!!!!!
(este pt mâine) ​


Răspuns :

Răspuns:

Desigur, iată identificarea a 6 predicate verbale și 2 predicate nominale în textul dat:

**Predicate Verbale:**

1. **sărise** - a sărit

- Exemplu: "... că Olguţa și sărise iute de pe scară..."

2. **au coborât** - au coborât

- Exemplu: "În urma Olguţei se coborâră bagajele..."

3. **izbucni** - a izbucnit

- Exemplu: "— Pfuuu! izbucni Olguţa, dând cu ochii de Dănuţ."

4. **se oferi** - a se oferi

- Exemplu: "— Eu, tante Alice, se oferi Monica."

5. **ajungeau** - ajungeau

- Exemplu: "Picioarele Monicăi nu ajungeau până la podeaua trăsurii..."

6. **tremura** - a tremura

- Exemplu: "Și mâinile Monicăi pluteau liniștite pe genunchii împreunaţi. Numai vârfurile degetelor se ridicau uneori... și iar se lăsau, și iar tresăreau de emoție..."

**Predicate Nominale:**

1. **era** - a fi

- Exemplu: "Doamna Deleanu surâse părului descoperit: era auriu."

2. **ajunsese** - a ajunge

- Exemplu: "Monica avea abia zece ani și purtase de trei ori haina de doliu, pe care copilăria ei o îmbrăcase acum pentru ultima oară, fiindcă de acum înainte nu mai avea pe nimeni..."

Acestea sunt exemplele de predicate verbale și nominale identificate în textul furnizat.