Răspuns:
O zi de iarnă își întinde brațele reci peste tot ce atinge, iar orașul adoarme sub pătura albă a zăpezii. Oamenii grăbiți se transformă în siluete grabnice, iar fulgii dansează în vânt, povestind tăcut despre frumusețea lor efemeră.
În mijlocul acestui tablou înghețat, eu mă plimb pe aleile parcului, simțind crocantețea sub picioare. Razele argintii ale soarelui se joacă printre ramurile goale ale copacilor, lăsând urme strălucitoare în privirea mea. În aerul tăios, simt cum respirația îmi devine vaporoasă, iar obrajii îmi ard sub atingerea rece a vântului.
Pe lac, lebedele își desfășoară aripi albe, glisând cu grație prin apele înghețate. Privindu-le, simt o senzație de liniște și admirație, ca și cum natura însăși îmi dezvăluie o poveste plină de eleganță și armonie.
În timp ce mă îndrept spre casă, luminițele orașului încep să strălucească, aducând un strop de căldură în peisajul alb. Îmi strâng haina mai strâns în jurul meu, simțindu-mi inima vibrând în ritmul magic al iernii. Această zi de gheață și visuri sparge monotonia cu emoții pure și zâmbete înghețate, transformând-o într-o poveste pe care o voi purta în suflet mult timp.
