👤

Consideră textul următor:
În societăţile cu orientare religioasă şi relativ omogene se presupunea că dezvoltarea morală şi emoţională este responsabilitatea şcolilor.
Societăţile laice au luat, în mare măsură, această răspundere de pe umerii şcolii şi se aşteaptă ca ea să fie preluată de familie şi de biserică. Este bine, atâta vreme cât există o familie şi/ sau o biserică preţuită de comunitate. Totuşi când ele lipsesc se aplică un scenariu mai îngrijorător: fie nu există agenţi însărcinaţi cu dezvoltarea morală sau emoţională, fie educaţia morală are loc pe stradă sau în bande sau graţie celor mai puternice modele care se întâmplă să fie oferite în acel an de media. (Howard Gardner, Mintea disciplinată, Ed. Sigma, 2004)


Reflectează asupra constatărilor de mai sus, aparţinând unuia dintre cei mai cunoscuţi psihologi în viaţă. Îţi reformulezi lista de argumente construite anterior? Motivează-ţi decizia.


Răspuns :

Da, constatările lui Howard Gardner sunt foarte interesante și merită să le luăm în considerare. În societățile cu orientare religioasă și omogene, se presupune că școlile au responsabilitatea dezvoltării morale și emoționale a elevilor. Pe de altă parte, în societățile laice, această responsabilitate este transferată în mare măsură familiei și bisericii.
Este important să existe o familie și o biserică prețuită de comunitate, care să se implice în educația morală și emoțională a copiilor. Totuși, în situația în care acestea lipsesc, apare un scenariu îngrijorător. Fie nu există agenți specializați în dezvoltarea morală și emoțională, fie educația morală are loc în afara școlii, în mediul stradal sau în grupuri negative. Uneori, modelele puternice oferite de media pot influența negativ dezvoltarea morală a tinerilor.
Deci, în lumina constatărilor lui Howard Gardner, putem concluziona că educația morală și emoțională a copiilor este o responsabilitate împărțită între școală, familie, biserică și comunitatea în ansamblu.