Într-o seară, Emil Gârleanu fiind copil se juca afară. Dintr-o dată auzi un sunet de trâmbiță de foc și văzu învălmășag de trăsuri, soldați alergând întrebându-se unii pe alții și multe alte neobișnuite mișcări ale uliței. Un soldat veni cu un plic, și tatăl lui Emil Gârleanu a trecut pe lângă el de parcă nu l-ar fi văzut. După puțin timp mătușa Smaranda venea fugind până în mijlocul străzii țipând că arde târgul. Bătrâna s-a trezit cu Emil Gârleanu lângă ea și întorcându-se amândoi lângă poartă, mătușa Smaranda a întrebat pe un călător că ce arde, iar acesta îi spune că Ulița Mare. Emil se gândi deodată la mama lui care plecase în târg și a întrebat-o pe mătușa Smaranda de ea. Aceasta îi spune că va sosi imediat. Veniră doi soldați care duceau o năsălie și se opriră în dreptul porții. Emil Gârleanu le-a auzit discuția cum că ci