Răspuns:
Desigur, iată o compunere despre "Omul de zăpadă":
Într-o dimineață de iarnă, când fulgii de zăpadă cădeau în vârtejuri jucauși din cer, am decis să construiesc un om de zăpadă. Cu mâinile înghețate, am început să rulez bulgării albi și pufoși pentru a-i da formă. Creându-l cu grijă, am dat naștere unui om de zăpadă zâmbitor, cu ochii mici și negri ca două cărbuni strălucitori.
Am adăugat un nas portocaliu ca o morcov și o eșarfă lungă și colorată care îi flutura în vântul rece al iernii. Părul său era format din crenguțe subțiri și delicate, iar în loc de mâini, avea niște mănuși roșii strălucitoare. Îl priveam cu bucurie, văzându-l pe acest om de zăpadă într-o haină albă și strălucitoare, asemenea unei figuri magice din povestirile de iarnă.
Omul de zăpadă părea să zâmbească bucuros spre mine, fiind o prezență veselă în peisajul alb și rece al dimineții. Cu ochii lui rotunzi și veselele lui accesorii, părea să fie în viață, aducând un strop de bucurie și farmec în peisajul înghețat.
Cu toate acestea, știam că, odată ce soarele ar urca pe cer, omul de zăpadă își va pierde încet încet conturul, topindu-se și transformându-se într-o baltă de apă. Cu toate acestea, pentru moment, el era acolo, aducându-mi un zâmbet pe buze și încălzindu-mi inima în acea dimineață rece de iarnă.
Așa că am stat câteva clipe lângă omul de zăpadă, bucurându-mă de momentul efemer și de frumusețea sa trecătoare. Era o operă de artă efemeră a iernii, un simbol al bucuriei și al efemerității, un prieten temporar în peisajul fermecător al zăpezii.
