Răspuns:
LILIACUL - JO NESBO
Harry e liber să le ofere ajutor, însă a primit instrucțiuni clare să se țină departe de necazuri.
Victima - o norvegiană de douăzeci și trei de ani - este o mică celebritate în țara ei. Nefiind genul care să stea deoparte, Harry se împrietenește cu unul dintre detectivii însărcinați cu investigarea cazului și cu unul dintre martori, implicându-se tot mai mult în găsirea ucigașului. Împreună, cei trei descoperă că uciderea tinerei face parte dintr-un șir de cazuri neelucidate, tiparul crimelor indicând că autorul ar fi un psihopat care acționează în toată țara. Pe măsură ce se apropie tot mai mult de criminal, Harry începe să se teamă că nimeni nu este în siguranță, cu atât mai puțin cei implicați în rezolvarea cazului. Oare îl vor prinde pe ucigaș înainte să facă o nouă victimă? Un debut de serie excepțional! - Sunday Times Nesbo este un scriitor foarte înzestrat, care știe să construiască o poveste, urcându-te ușor până în vârful rollercoaster-ului înainte să te împingă vertiginous către un deznodământ pe care nu l-ai bănuit nicio clipă. - Scottish Express Încă de la romanul său de debut, Nesbo atacă frontal clișeele thrillerului, oferindu-ne o abordare originală a genului. - The Independent Jo Nesbo (n. 1960) este muzician, compozitor și economist, precum și unul dintre cei mai apreciați autori de romane polițiste din întreaga lume. A îmbogățit genul crime, adăugându-i noi dimensiuni stilistice și psihologice, precum și o înțelegere profundă asupra vieții într-o lume modernă, globalizată. Romanele lui au fost traduse în 50 de limbi, s-au vândut în 40 de milioane de exemplare și au fost recompensate cu numeroase premii internaționale, printre care The Riverton Prize, CWA International Dagger Award, The Glass Key Award. Pe lângă mai multe romane de sine stătătoare, Jo Nesbo este autorul celebrei serii Harry Hole, precum și al seriei pentru copii Doktor Proktor. După al șaptelea roman al seriei Harry Hole, Snomannen, a fost realizat filmul Omul de zăpadă, cu Michael Fassbender, Rebecca Ferguson, Charlotte Gainsbourg și Val Kilmer în rolurile principale. Romanul său Hodejegerne a stat la baza filmului Vânătorii de capete, lansat în 2011. De același autor, la Editura Trei a mai apărut romanul Fiul. Fragment din volumul "Liliacul" de Jo Nesbo: "Harry porni lumina albastră a girofarului de deasupra și se așeză la volan. Rafalele de vânt izbeau mașina la viraje. Vocea lui Stiansen. Apoi tăcere. Un stâlp de gard îndoit. O cameră de spital, flori. O fotografie pe coridor, din ce în ce mai neclară. Harry se ridică brusc în capul oaselor. Același vis. Și nu era decât patru dimineața. Încerca să se culce la loc, însă mintea i se tot îndrepta spre ucigașul necunoscut al lui Înger. Când se făcu ora șase, decise că e timpul să coboare din pat. După un duș înviorător, ieși să dea piept cu cerul de un albastru șters, pe care atârna un soare de dimineață anemic, și să caute un loc unde să ia micul dejun. Din centru venea un zumzet înfundat, dar traficul matinal nu ajunsese încă la felinarele roșii și la ochii încondeiați cu negru de acolo. King's Cross avea un oarecare farmec pestriț, o frumusețe vie care-l făcu să îngâne un cântecel în timp ce mergea. În afară de câteva păsări de noapte cam abțiguite, de un cuplu dormind sub un covor pe niște trepte și de o prostituată slăbănoagă ce-și începuse tura de dimineață, străzile erau deocamdată pustii. Lângă ușa unei cafenele cu terasa, proprietarul spală pavajul cu furtunul. Harry reuși, cu un zâmbet, să capete un mic dejun înjghebat la repezeală. În vreme ce se înfruptă din pâinea prăjită cu șuncă, un vânticel obraznic încercă să-i șterpelească șervetul. - Te-ai trezit cu noaptea-n cap, Holy, zise McCormack. Asta-i bine. Creierul funcționează la maximum între șase jumate și unspe. După aia e varză, părerea mea. Și dimineața e și mai liniștit pe-aici. După nouă, nici nu mai pot aduna doi cu doi de la gălăgie. Tu cum te descurci? Băiatul meu zice că trebuie să aibă muzică pornită ca să-și poată face temele. Devine neatent dacă-i liniște. Pricepi așa ceva? - Ăăă... - Oricum, ieri n-am mai rezistat, m-am dus până-n cameră la el și am închis mizeria aia. „Am nevoie de el ca să gândesc!", a țipat fiu-meu. I-am spus că n-are decât să citească așa cum citesc toți oamenii normali. „Oameni-s diferiți, tați", a zis. S-a ofticat. Mda, e la vârsta aia, știi ce zic."
Succes!!
