Tiuri călărește pe armăsarul său, Ardanwen, de-a lungul unui râu și observă că apar semnele primăverii: nu mai este gheață de pe râu, nici zăpadă pe câmp sau în pădure, iar păsările zboară voioase.
I se face dor de o călătorie și își amintește că este invitat la castelul Cavalerului Ristridin de la Miazăzi. Hotărăște să plece într-acolo chiar a doua zi.
Se întoarce la castelul său și își anunță intenția în fața scutierului său, Piak, care îl susține, și în fața grăjdarului, bătrânul Waldo, care îl sfătuiește să aștepte sfârșitul primăverii.
(92 de cuvinte)