👤

„Bătrânul Dan trăieşte ca şoimul singuratic
În peşteră de stâncă, pe-un munte păduratic
Vechi pustnic, rămas singur din timpul său afară,
Ca pe un gol de munte o stâncă solitară /.../
Şi zice: Timpul rece apasă-umărul meu
Şi cât m-afund în zile, tot simt că e mai greu!
O! lege-a nimicirei, o! lege nemiloasă!
Când, când s-a toci oare a vremii lungă coasă!”
Apoi el pleacă fruntea şi cade în visare,
Iar munţii, albi ca dânsul, se-nclină-n depărtare”.

Precizează funcțiile sintactice și părțile de vorbire pentru cuvintele: sau, m-afund, a nimicirei, lege, s-a toci, lunga, el, ca dansul


Răspuns :

„său” = atribut (adjectival), exprimat prin adjectiv pronominal posesiv

„m-afund” = predicat verbal, exprimat prin verb (construcție reflexivă)

„a nimicirei” = atribut (substantival genitival), exprimat prin substantiv

„lege” = fără funcție sintactică, este substantiv în cazul vocativ

„s-a toci” = predicat verbal exprimat prin verb (construcție reflexivă)

„lungă” = atribut (adjectival), exprimat prin adjectiv propriu-zis

„el” = subiect, exprimat prin pronume personal

„ca dânsul” = circumstanțial de mod, exprimat prin pronume personal precedat de prepoziție