„Când trec pe lângă fete, voinicii, chiar şi cei împărăteşti, văd cu ochii şi ascultă cu urechile. Ascultând, ei auziră, auzind, înţeleseră, iar înţelegând, ei suciră frânele şi săriră la fete.”
„Dar toate se fac numai cu vremea.”
„Şi lumea, şi ţara, şi întreaga împărăţie se bucurau aşteptând să se vadă ce nu s-a mai văzut încă.”
„Hei! dar multe se petrec în lume, şi dintre multe, multe bune şi rele multe!”
„Vezi! aşa e lumea: chiar şi acolo e rea unde o poartă gândul cel bun.”
„Vorbele zburară în vânt şi iscusinţele rămaseră lucru fără treabă.”
„Aşa sunt feciorii de împărat! Oricât de în drag şi-ar păzi nevestele şi oricât de-a dor ar aştepta să-şi vadă feţii, când aud de bătaie, li se zvârcoleşte inima în trup, li se frământă creierii în cap, li se împăienjenesc ochii… ”
„... venim de unde-am pornit şi suntem sosiţi de unde venim; fost-am cale îndelungată şi am grăit cu suflarea vânturilor şi am vorbit în limba fiarelor şi am cântat cu valurile de apă, iar acuma, în grai de om, voim să-ţi cântăm un cântec pe care-l cunoşti fără ca să ştii!”
„Şi s-a făcut apoi precum de la început a fost să fie.”
