Nu ai dat textul, dar probabil este vorba despre descrierile celor două case la începutul romanului „Ion”, de Liviu Rebreanu:
- „Casa învățătorului este cea dintâi, tăiată adânc în coasta unei coline, încinsă cu un pridvor, cu ușa spre uliță și cu două ferestre care se uită tocmai în inima satului, cercetătoare și dojenitoare. Pe prichiciul pridvorului, în dreptul ușii, unde se spală dimineața învățătorul, iar după-amiază, când a isprăvit treburile casei, d-na Herdelea, străjuiește o ulcică verzuie de lut. În ogradă, între doi meri tineri, e întinsă veșnic frânghia pe care acuma atârnă niște cămăși femeiești de stambă. În umbra cămășilor, în nisipul fierbinte se scaldă câteva găini, păzite de un cocoș mic cu creasta însângerată.
Drumul trece peste Pârâul-Doamnei, lăsând în stânga casa lui Alexandru Pop-Glanetașu. Ușa e închisă cu zăvorul; coperișul de paie parcă e un cap de balaur; pereții văruiți de curând de-abia se văd prin spărturile gardului.”
Comparând imaginile celor două case, prima impresie pe care ne-o formăm despre casa învățătorului este a unei gospodării pline de viață, care aparține unor oameni harnici, gospodari și îngrijiți. Dimpotrivă, casa Glanetașului ne apare ca un „balaur de paie”, cu gardul spart, sugerând o familie urâcioasă, neîngrijită, leneșă și delăsătoare.
În contextul mai larg al satului, casa familiei Herdelea ne apare ca fiind deschisă și primitoare („cu ușa spre uliță”) și în același timp implicată în viața comunității: „două ferestre care se uită tocmai în inima satului”. Casa Glanetașului este, dimpotrivă, „închisă cu zăvorul”, ceea ce ne sugerează o familie izolată, care nu dorește socializarea și nici implicarea în viața satului.
Mai putem deduce de aici caracterul deschis și altruist al familiei Herdelea, în opoziție cu egoismul și răutatea Glanetașilor.
