1 Pe prispa casei, copilaşul numai în cămăşută, cu capul gol, urmareste de mult jocul stolului de păsări, printre care se află şi cei trei pui ai lui, din cuibul de humă de sub streaşină. Îi căpătase dar de la mamuca lui. De câte ori era neastâmpărat, mamuca ii zicea - Fii cuminte, dacă vrei să-ți dau pui când or creşte mari! Si el a fost cuminte, pui au crescut mari, dar in urmă au zburat El vazuse cum qu ieşit zilele trecute de s-au jucat prin aer, dar parcă niciodată nu zburaseră mai mult ca astăzi. Pasărelele s-ou odhinnit putin, apoi şi-au soptit nu ştiu ce, au scos un strigăt vesel şi s-au ridicat deodată cu toatele. Puişor copilaşului şi luau rămas bun de la el şi de la cuibul lor de humà. Stolul mai ocoli de vreo doub on iazul, apoi se înaltă şi porni incet sà lunece spre asfintit. Băiatul privi lung stolul care se pierdea, co o fluturare, în adânc, apoi duse mânuşitele la ochi şi începu să plângă: - Puişori..... Mama il stringe la sân şi îl sărută cu drag - Nu plânge, puiul mamei, au să se-ntoarcă înapoi.... la primăvară Copilaşul se linişteşte punand mânuşita deasupra ochilor, ca mămucă-so şi privesc Impreund stolul pe zarea depărtată a cerului. Scrie trei cuvinte din aceeaşi familie cu prieten și alcătuieşte cu fiecare câte un enunt. (Puişorii, după Emil Gârleanu)​