îmi clocotea pe sub piele şi să le spun, să le arăt ce ni se făcuse mie şi restului lumii, în timp ce ei admirau apusuri tablouri şi beau ceai lângă râu. Uşor, şopti Rhysand. Mi-am intors capul spre el, respirând neregulat. Chipul devenise din nou de necitit. Oamenii mei sunt nevinovaţi. Foarte uşor, răzbunarea mea dispăru, ca şi când ar fi coborât o treaptă a scării pe care urcase constant in mine, împroșcă strada din piatră galbenă. Da - da, desigur că erau nevinovați. Dar nu mai aveam chef să mă gândesc la asta. La nimic. - Sunt obosită, am spus din nou. Gâtul îi săltă, dar el dădu aprobator din cap, întorcin- du-se cu spatele la Curcubeu. Mâine-seară, vom merge la plimbare. Velarisul este minunat ziua, dar a fost construit ca să fie văzut după lăsa- rea serii. Nu mă aşteptasem la mai puțin de la Oraşul Lumini Stelelor, dar îmi fu din nou greu să vorbesc. Dar... cina. Cu el. La Casa Vântului. M-am concentrat suficient cât să spun: - Cine, mai exact, va fi prezent la cină? Rhysand mă conduse pe o stradă abruptă, coapsele arzându-mi din cauza mişcării. Chiar atât de îmi ieşi sem din formă? Chiar atât de slăbită devenisem? - Cei din cercul meu intim, spuse el. Vreau să îi cunoşti înainte de a hotări dacă acesta este un loc în care ți-ar placea să rămâi. Dacă vei vrea să lucrezi cu mine şi, astfel, să lucrezi cu ei. Pe Mor ai cunoscut-o, dar pe ceilalți trei... - Cei care au venit în după-amiaza asta? El dădu afirmativ din cap.Cassian, Azriel şi Amren. - Cine sunt ei? Spusese ceva despre illyrieni, dar Amren - a cărei voce o auzisem - nu avea aripi. Cel puţin, nu unele pe care să le fi zărit prin geamul fumuriu. - Ei sunt parteneri egali, spuse el neutru, în cercul nos- tru. Amren este secundul meu. O femeie? Surpriza trebuie să mi se fi întipărit pe chip, deoarece Rhysand spuse: - Da, iar Mor este locțiitoarea mea. Doar un prost ar crede că războinicii mei illyrieni erau prădătorii de vârf din cercul nostru. Ireverenţioasa şi vesela Mor era locțiitoarea unui Mare Lord al Regatului Nopţii. Rhysand continuă: - Vei vedea la ce mă refer când o vei cunoaşte pe Amren. Seamănă cu un Mare Spiriduş, dar altceva îi umblă pe sub piele. Rhysand dădu din cap spre un cuplu aflat în trecere, iar cei doi îşi plecară capetele într-un salut vesel. - Poate că este mai bătrână decât acest oraş, dar este infumurată şi îi place să adune fleacuri şi bunuri ca un dra- gon in peşteră, mai spuse. Deci... fii atentă. Amândouă vă enervați când sunteți provocate şi nu vreau să ai parte de sur- prize în seara asta. O parte din mine nu voia să ştie ce fel de creatură era ea mai exact. - Deci, dacă mă cert cu ea şi îi smulg colierul, o să mă prăjească şi-o să mă mănânce? El chicoti. -Nu, Amren ar lucruri mult mai rele. Ultima dată când Amren şi Mor s-au certat, mi-au făcut scrum refugiul preferat din munți. Ridică o sprânceană. Dacă te ajută cu ceva
rezumat, va rog multttt!!!!
​