și ascultă. ucul vorbeşte, bunicule? întreabă Stănică. - Vorbește, dă din cap bunelul. Cum să nu vorbească dacă-i viu. - Şi ce spune el? a fremăta uşurel. Bunelul îşi duce mâna - Îi dă de grijă nucuşorului să nu uite de puiul de om, adică de tine. Bunelul mai trage câteva clipe cu urechea. - Dar acum ce i-a spus? întreabă iar nerăbdător nepotul. - I-a spus să învețe hărnicia de la puiul de om. Stan tocmai roşeşte de mândrie: - Eu am să am grijă de dânsul, am să torn apă... - Stai un pic! Și-i mai spune copăcelului să te mai învețe și pe tine... Bunelul face o pauză ascultă. 1 încercuiesta li - Dar ce poate să mă învețe pe mine un pom? face ochi mari băiatul. - Multe, Stănică, multe, zice bunelul şi porneşte încetişor spre casă, sprijinit cu o mână pe toiag şi cu alta pe umărul nepotului. Dar mai întâi poate să te învețe bunătatea şi dărnicia, la să iei tu bine seama, ai să vezi măcar un pom care să facă fructe pentru sine? După ce bunelul se aşază pe prispă, Stan se întoarce fuga în grădină. Nucul îl vede de departe și începe a fremăta. Băiatul îşi duce mâna pâlnie la ureche şi ascultă cu luare-aminte: DE LA PON ÎNVAȚĂ A FI OM...​